Cine păzeşte poruncile Lui rămâne în El şi El în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat. (1 Ioan 3:24)
Dumnezeu cere de la noi să fim credincioşi în cele mai mărunte aspecte ale vieţii, să veghem asupra cuvintelor noastre, a atitudinilor şi a acţiunilor noastre. Pentru a face acest lucru, trebuie să dobândim un control de sine desăvârşit, ceea ce va presupune din partea noastră o veghere atentă, neîntreruptă. (…)
Acolo unde eul este ţinut sub control, vor fi evitate greşeli grave atât în familie, cât şi în viaţa de afaceri. În multe familii se practică obiceiul de a se spune lucruri uşuratice, de a chinui, de a rosti cuvinte aspre, obicei ce devine din ce în ce mai puternic pe măsură ce este îngăduit şi, în acest fel, multe cuvinte neplăcute sunt rostite. Aceste cuvinte inspirate de Satana nu sunt după voia lui Dumnezeu. Dacă aceia care îşi îngăduie să rostească cuvinte pătimaşe ar studia Cartea care ne îndrumă şi dacă în mod serios ar căuta să cunoască cerinţele ei, ce transformare s-ar produce în comportament şi în vorbire! (…) Orice relaţie din lumea aceasta, orice poziţie de răspundere, orice sentiment şi obicei, orice emoţie sufletească trebuie să fie aduse la marele standard al neprihănirii, poruncile lui Dumnezeu, care sunt foarte larg cuprinzătoare. Trebuie să avem simplitatea inimii, ca să putem înţelege şi dispoziţia sufletului, ca să putem pune în practică toate învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu. (…)
Mintea, întreaga raţiune trebuie să fie modelată de Duhul Sfânt. Puterea divină se va combina cu efortul omenesc atunci când căutăm în mod sincer, zelos, să fim desăvârşiţi în Isus Hristos. Domnul va ajuta pe oricine îl caută din toată inima. El va avea lumina vieţii şi această lumină străluceşte din oracolele vii. După cum lumina soarelui răspândeşte căldura lui în toată lumea, tot astfel lumina strălucitoare a Soarelui Neprihănirii va revărsa razele Lui dătătoare de sănătate asupra inimii. (The Youth’s Instructor, 20 septembrie 1894)