Să respectăm Sabatul

Devoțional zilnice 8 iulie 2018

Moise a zis poporului: „Nu vă înspăimântaţi, căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vâ pună la încercare şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.” (Exodul 20:20)

Se cere curaj moral pentru a lua poziţie de partea păzirii poruncilor lui Dumnezeu. Un împotrivitor al adevărului a spus cândva că numai oamenii slabi de minte (…) ar părăsi bisericile pentru a ţine ziua a şaptea ca Sabat. Dar un pastorcare îmbrăţişase adevărul i-a răspuns: „Dacă gândeşti că doar cel slab de minte le-ar părăsi, atunci… încearcă!” Se cere curaj moral, fermitate, hotărâre, perseverenţă şi foarte multă rugăciune ca să treci în tabăra nepopulară.

Când stăm sub scutul larg al Celui Atotputernic, nu ne simţim în minoritate. Dumnezeu este o majoritate. (…) Noi trebuie să ţinem seama de faptul că Hristos ne-a pus să fim o lumină în mijlocul întunericului moral al lumii. Nu trebuie să reprezentăm greşit caracterul lui Dumnezeu, nu trebuie să fim neliniştiţi, să spunem ce gândim, să-i blamăm, să-i criticăm şi să-i condamnăm pe alţii, ci trebuie să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să ne modeleze caracterul după chipul lui Hristos.

Să vedem acum ce va face Isus pentru noi, dacă îl lăsăm. În rugăciunea pentru ucenicii Săi, El a spus: „Dar, acum, Eu vin la Tine şi spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină” (Ioan 17:13). Este posibil să ai bucurie când asculţi de Hristos? Aceasta este singura bucurie adevărată pe care o poate avea cineva! (Manuscript 37,1894)

Se va îndepărta vreodată Mântuitorul şi te va lăsa să te zbaţi singur? Nu, niciodată! (…) Sărăcia vine asupra acestei lumi şi va fi un timp de strâmtorare cum n-a fost niciodată de când sunt naţiunile. Vor fi războaie şi veşti de războaie şi feţele oamenilor vor păli. Poate că va trebui să treci prin suferinţă, poate că uneori vei suferi de foame, dar Dumnezeu nu te va uita în suferinţele tale. (…) El va pune la probă credinţa ta. (…) Noi suntem aici pentru a înfăţişa lumii pe Hristos, spre a-L reprezenta pe El şi puterea Lui înaintea omenirii. (Evanghelizare, p. 240-241)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro