Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde. – Isaia 65:24
Era timpul să plecăm la ora de rugăciune de miercuri seara. Miguel, soţul meu, m-a grăbit să ies din casă pentru că le promisese unor vecini să îi ia şi pe ei. I-am sugerat să luăm maşina mea, pentru că trebuia să îi fac plinul. După lucru fusesem la benzinărie, dar erau prea multe maşini care aşteptau, aşa că am venit acasă. Miguel şi-a exprimat nemulţumirea, mai în şoaptă, că întotdeauna aştept să se aprindă becul de la rezervor înainte să fac plinul, dar a fost de acord să alimentăm în drumul nostru spre biserică.
Miguel nu a mers pe drumul pe care mergeam de obicei. M-am încruntat puţin din cauza soarelui care apunea şi îşi trimitea razele prin parbriz şi nu m-am putut abţine să nu spun că „noi” greşisem alegând să mergem pe Yellowhead Trail. Era foarte aglomerat şi se circula pe o singură bandă. Înaintând puţin, ne-am dat seama că era un accident în faţă. Am văzut o ambulanţă, o maşină de pompieri şi alte câteva maşini oprite pe marginea şoselei. Imediat am recunoscut un cuplu de la biserică stând acolo. Lângă ei era maşina lor avariată! Din nefericire, intraseră în spatele unui vehicul care, la rândul lui, ricoşase într-un al treilea vehicul. Miguel a tras imediat pe dreapta. Am sărit din maşină şi am mers repede la prietenii noştri.
Membrii de la biserica noastră, o familie mai în vârstă, erau vizibil zdruncinaţi de accident, dar nu erau răniţi. Primii paramedici i-au pus uneia din femeile implicate în accident un guler cervical şi apoi au pus-o pe targă. „Nu are răni care să îi pună viaţa în pericol,” ne-au asigurat ei. Al treilea şofer, după ce am făcut schimb de numere de telefon, a plecat, slavă Domnului! Nu am putut să plecăm înspre biserică şi să îi lăsăm pe prietenii noştri să aştepte singuri maşina care trebuia să îi remorcheze. Aşa că am sunat la biserică şi i-am spus cuiva de acolo ce se întâmplase, iar ei ne-au asigurat că se roagă.
Pentru că noi nu am putut merge la biserică, am făcut ce am ştiut mai bine. Biblia ne spune că în toate să aducem mulţumiri (1 Tesaloniceni 5:18). Aşa că, acolo, am început să cântăm şi să Îi aducem laudă lui Dumnezeu pentru grija Sa faţă de toţi cei implicaţi în accident. Am citit Psalmul 100 şi am spus câteva experienţe despre bunătatea lui Dumnezeu până a ajuns maşina de remorcat. Între timp le-am vorbit despre Isus celor de la ambulanţă, şoferului remorcii şi poliţiştilor care încă mai erau acolo.
Luminează în orice colţ întunecat te-ai afla!
Sharon Long (Brown)