Să ținem sus stindardul

Devoțional zilnice 28 iulie 2018

Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi o cale poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte! Ridicaţi un steag peste popoare! (Isaia 62:10)

Greutăţile se vor înmulţi, dar, ca unii care credem în Dumnezeu, să ne încurajăm unii pe alţii. Să nu coborâm stindardul, ci să-l ţinem sus, privind la Acela care este Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre. (Letter 2,1912)

Avem cu toţii nevoie de un mai mare curaj creştin, ca să înălţăm stindardul pe care sunt înscrise poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. Nu trebuie să facem niciun compromis cu conducătorii răzvrătirii. (…) Trebuie să avem o hotărâre fermă de a face voia Domnului în orice timp şi în orice loc. (Review and Herald, 9 mai 1899)

Adevărul pentru acest timp să fie primit în inimă şi să devină baza caracterului şi atunci va produce o statornicie în urmărirea scopului pe care atracţiile plăcerii, schimbarea obiceiurilor, dispreţul iubitorilor de lume şi strigătul propriei inimi după îngăduinţa de sine nu o pot clinti. (…) Avem exemple deosebite despre puterea de susţinere a principiului religios ferm. Nici chiar teama de moarte nu l-a putut face pe David, însetat cum era, să bea din apa din Betleem, pentru obţinerea căreia oamenii viteji îşi riscaseră viaţa. Groapa leilor nu l-a putut opri pe Daniel de la rugăciunile lui zilnice şi nici cuptorul încins nu i-a putut convinge pe Şadrac şi pe tovarăşii săi să se plece înaintea idolului ridicat de Nebucadneţar. Tinerii care au principii ferme mai degrabă se vor abţine de la plăceri, vor sfida durerea şi vor înfrunta chiar şi groapa leilor şi cuptorul încins, decât să fie găsiţi necredincioşi faţă de Dumnezeu. (Mărturii, vol. 5, p. 43)

Să se scrie pe conştiinţă cum s-ar scrie cu un priboi de fier pe stâncă, că adevăratul succes, fie pentru viaţa aceasta, fie pentru viaţa viitoare, poate fi asigurat numai printr-o credincioasă aderare la principiile veşnice ale dreptăţii. (Mărturii, vol. 7, p. 164)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro