Samson – alegere din impuls

Devoțional zilnic 20 martie 2019

Tatăl său şi mama sa i-au zis: „Nu este nicio femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru de te duci să-ţi iei nevastă de la filisteni, care sunt netăiaţi împrejur?” Şi Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci îmi place.” Judecători 14:3

La nunta lui Samson, evreii şi filistenii se pare că s-au înţeles şi au avut un program comun. Totuşi, acest tip de familiaritate nu era ceva natural pentru o familie de evrei, mai ales dacă se ia în calcul statutul de nazireu al lui Samson.

Dialogul dintre Samson şi părinţii săi este semnificativ. Aceştia încearcă să opună rezistenţă faţă de ideea încuscririi cu filistenii, dar Samson le răspunde scurt: „Ia-mi-o căci îmi place.” Se pare că Samson, fiind singur la părinţi şi născându-se în condiţii speciale, a fost puţin cam răsfăţat şi nu era obişnuit ca dorinţele să nu-i fie îndeplinite. Astfel şi-a dezvoltat un comportament bazat pe simpla dispoziţie personală şi mai puţin pe disciplină şi principii solide. O asemenea orientare avea să-i producă multă durere, iar poziţia sa de judecător în Israel avea să fie umbrită serios de perioade lungi de ruşine şi decădere.

Argumentul plăcerii sau al neplăcerii demonstrează că viaţa personală este dominată de elementele din sfera fizicului, în detrimentul principiilor morale, din sfera spiritualului. Viaţa guvernată de plăcere este adesea expusă obiceiurilor degradante şi ruinează sănătatea, reducând semnificativ calitatea şi lungimea acesteia. Experienţa lui Samson, în detaliile şi ansamblul ei, este cea mai grăitoare demonstraţie a urmărilor negative ale orientării bazate doar pe plăcere.

Succesul la un pas de tine:

Cât de importantă este plăcerea în luarea deciziilor tale? Oricât ar părea de ciudat, cele mai multe decizii se iau sub influenţa emoţiilor. Poţi face îmbunătăţiri în direcţia instalării la putere a principiilor.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro