Samson – final ca prin foc

Devoțional zilnic 22 martie 2019

Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis:„Doamne, Dumnezeule! Adu-Ţi aminte de mine. Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, şi cu o singură lovitură să-mi răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!” Judecători 16:28

Există în viaţă situaţii de cumpănă. Un singur punct în plus sau în minus înseamnă o schimbare radicală. A fi admis sau respins depinde de un singur procent. Aceasta a fost şi situaţia lui Samson. El adăugase abuzuri după abuzuri până când Dumnezeu Şi-a retras binecuvântarea puterii pe care i-o dăduse pentru a-l izbăvi pe Israel. Au urmat ani grei de durere, umilire şi mizerie. Din fericire, anii cei grei ai lui Samson au fost marcaţi de întoarcere şi căinţă.

Ocazia răzbunării s-a ivit când aproape trei mii de filisteni s-au adunat pentru a sărbători biruinţa dumnezeului lor, Dagon. Puncta lor central de atracţie era captivul cu ochii scoşi, care era cea mai grăitoare probă a superiorităţii religiei lor. În realitate, lucrurile nu stăteau tocmai aşa. Faptul că Samson era lepădat pentru o vreme de Dumnezeu nu spunea nimic despre puterea lui Dagon. Concluzia filistenilor era greşită şi această eroare avea să-i coste foarte scump.

Obosit de dansul forţat şi înjositor, impus de mulţimea isteriza-tă, Samson i-a ceRut celui care-l supraveghea să-l ducă lângă stâlpii de susţinere a sălii de festivităţi. Sosise ceasul de pe urmă al lui Samson, dar şi al filistenilor lăudăroşi şi frivoli. Dumnezeu a ascultat rugăciunea bărbatului pocăit, încredinţându-i pentru ultima dată puterea şi asigurându-i un sfârşit ca prin foc.

Succesul la un pas de tine:

Nu risca pe ultima carte, nu ştii niciodată ce se întâmplă până la urmă. Fă-ţi socotelile la timp şi vei fi scutit de penalizări. Iertarea greşelilor este o soluţie bună, dar ascultarea este una si mai bună!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro