Samuel – creștere și armonie

Devoțional zilnic 31 martie 2019

Tânărul Samuel creştea mereu şi era plăcut Domnului şi oamenilor. 1 Samuel 2:26

Cât de mult ne încântă acest raport scurt şi simplu despre dezvoltarea personală a lui Samuel! Cu cât fiii lui Eli erau mai depravaţi şi scandaloşi în comportamentul lor privat şi public, cu atât Samuel lumina mai frumos şi candid atmosfera din jurul său. Ne putem închipui încântarea mamei sale când primea de la Eli vestea despre toate lucrurile bune în legătură cu fiul ei. Ne putem imagina preţuirea de care se bucura acum Ana în faţa soţului ei, datorită fiului ei de excepţie.

Creşterea armonioasă a lui Samuel era în primul rând semnul evident al binecuvântării divine. În bună măsură, această binecuvântare se datora consacrării sale înainte de a se naşte. În al doilea rând, Samuel se afla într-o incintă sfântă, în care o mulţime de detalii contribuiau la conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu. Chiar dacă descoperirile erau rare şi Cuvântul lui Dumnezeu era abia auzit în acele vremuri, pentru cine dorea să ia aminte, erau destule lucruri care mărturiseau despre Dumnezeu. În prezenţa Lui şi având conştienta acestei prezenţe, Samuel se dezvolta spre bucuria Domnului şi a semenilor.

O atmosferă de har înconjura fiinţa lui Samuel, pentru că el alegea permanent să umble într-o asemenea ambianţă. La câţiva paşi de el, fiii lui Eli trăiau în cea mai neagră înstrăinare de lucrurile sfinte, pe care le slujeau, dar aceasta nu influenţa frumuseţea vieţii lui Samuel. Asemenea nufărului deasupra noroiului din baltă, viaţa lui Samuel era distinctă şi detaşată de mizeria morală din jur. El ne-a demonstrat că nc poate trăi frumos într-o lume rea şi decăzută.

Succesul la un pas de tine:

Alegerea personală este mai importantă decât influenţa mediului. Lucrează la ce se poate şi vei reuşi!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro