Samuel – predispoziție și ascultare

Devoțional zilnic 1 aprilie 2019

Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte daţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă.” 1 Samuel 3:10

Numele lui Samuel este legat de faptul că Dumnezeu a ascultat rugăciunea mamei sale, iar caracterul lui confirmă semnificaţia numelui pe care îl poartă. Samuel manifestă o predispoziţie evidentă pentru ascultare, deoarece a distinge vocea lui Dumnezeu ţine, într-o foarte mare măsură, de dispoziţia de a asculta de El. Înţelegerea şi interpretarea voinţei lui Dumnezeu sunt strâns legate de dorinţa de a împlini Cuvântul Lui.

Două lucruri ne impresionează în mod deosebit în acest episod al istoriei sfinte: naturaleţea cu care Samuel este dispus să asculte şi confuzia pe care el o face, atribuindu-i lui Eli cuvintele care vin de la Dumnezeu.

Samuel era dispus să asculte cuvintele lui Eli. într-un anumit sens, Samuel era ca unul dintre fiii marelui preot. Practica ascultării de Eli l-a făcut să-i fie uşor să asculte si de Dumnezeu. Este interesant că Samuel are nevoie să fie ajutat de Eli pentru a distinge cuvintele care veneau de la Dumnezeu. Probabil că Eli se aştepta ca acest lucru să se producă, mai devreme sau mai târziu, şi că el şi familia sa aveau să fie subiectul mesajelor transmise de Dumnezeu prin Samuel.

Este posibil ca Samuel să fi întâmpinat dificultăţi serioase în a-i transmite o solie de mustrare maestrului său, faţă de care se dovedise atât de supus şi ascultător. Dar Eli l-a încurajat, iar Samuel combina perfect respectul faţă de oameni cu fidelitatea faţă de Dumnezeu.

Succesul la un pas de tine:

Cum ai îndeplini o misiune de asemenea delicateţe ca aceea a lui Samuel în acest episod? Dispoziţia de a asculta dă şi astăzi aceleaşi roade.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro