Saul – punctul critic

Devoțional zilnic 8 aprilie 2019

Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. 1 Samuel 15:22

Vine un moment în viaţă când lucrurile depăşesc măsura. Există un punct critic care determină înclinarea balanţei. Răbdarea şi îndurarea lui Dumnezeu au o limită dincolo de care este prea departe şi prea târziu.

În viaţa publică a lui Saul a venit un asemenea moment când el se întorcea de la războiul cu Amalec. Saul ar fi trebuit să-i pedepsească exemplar pe amaleciţi pentru faptul de a fi atacat pe Israel fără temei, la vremea peregrinărilor prin pustie. Dar Saul a schimbat ordinul de luptă şi a adus în Israel turme de animale care fuseseră date spre nimicire. Mai rău decât atât, l-a adus pe Agag, împăratul amaleciţilor, pentru a-l expune ca trofeu de război, aşa cum se făcea la păgâni pe vremea aceea.

Era foarte greu pentru Saul şi pentru popor să distrugă totul şi să nu oprească nimic pentru ei. De aceea, împăratul a cedat repede dorinţei poporului de a păstra din lucrurile date spre nimicire. Explicaţia că acestea aveau să fie jertfe de mulţumire pentru Dumnezeu pare cam subţire şi fără prea mare greutate în faţa poruncii divine exprese de a nimici totul.

Jertfele erau rânduite pentru a facilita pocăinţa şi întoarcerea, nicidecum pentru a plăti dreptul de a păcătui. Saul se pare că exact în acest punct greşea. Drumul său ajunsese prea departe. Harul lui Dumnezeu pentru el, ca uns al Domnului, ajunsese la capăt. Pe această cale Dumnezeu nu mai dorea să mai continue.

Succesul la un pas de tine:

Există un moment critic în viaţa fiecăruia şi în viaţa ta. Poţi evita atingerea lui dacă eşti destul de vigilent.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro