Aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos. – Tit 2:13
Adventiştii de ziua a şaptea sunt oameni ai speranţei. De-a lungul timpului, ei au predicat şi au cântat din inimă despre glorioasa revenire a lui Hristos. Un exemplu ar fi Sesiunea Conferinţei Generale din 1962, de la San Francisco, California, cu tema „Sfântă speranţă”. Wayne H. Hooper (1920–2007), membru al King’s Heralds Quartet de la programul radio Vocea Profeţiei, a fost rugat să scrie o piesă muzicală tematică pentru acea conferinţă. După multă rugăciune, el a compus versurile şi melodia pentru cântecul cu acelaşi titlu: „Sfântă speranţă” (imnul #497 Imnuri creştine AZŞ). Cuvintele sună astfel:
Sfântă speranţă-n inimă purtăm
Că Domnul vine în curând!
Credinţa-aceasta de la El aflăm,
Întemeiaţi pe-al Său Cuvânt!
Timpul este împlinit,
Orice om va fi zorit!
Daţi de veste cât e har:
Aleluia, vine iar!
Sfântă speranţă-n inimă purtăm,
El ne-a promis şi va veni!
Sesiunea Conferinţei Generale din 1962 s-a deschis joi seara, 26 iulie 1962, când delegaţii la acea sesiune au cântat acest imn pentru prima dată. „Sfântă speranţă” a fost unul dintre cele mai iubite cântece adventiste şi chiar a devenit piesa muzicală tematică pentru alte câteva sesiuni (1966, 1975, 1995, 2000 şi parte din 2015). A fost tradus în mai multe limbi. Înainte de Sesiunea Conferinţei Generale din 1995, cu tema „Uniţi în Hristos”, i s-a cerut lui Hooper să scrie a doua strofă, care a fost adăugată acestui cântec.
Ceea ce contează cu adevărat este mesajul cântecului şi ce semnifică el pentru noi. Acum suntem mult mai aproape de a doua venire decât atunci când a fost cântat acest imn pentru prima dată, în 1962. Cât de entuziasmat eşti tu? Ellen White avertizează: „Fiecare zi care trece ne aduce mai aproape de sfârşit. Ne apropie de sfârşit. Ne apropie şi de Dumnezeu?” (Mărturii pentru biserică, vol. 9, p. 27). Te rog, meditează la acest lucru astăzi!