Smochinul fără roade

Devoțional zilnic 3 aprilie 2019

Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. (2 Timotei 3:5)

Felul cum a tratat Mântuitorul lumii smochinul fără roade (Matei 21:19-21) arată cum vor fi tratați toți aceia care au doar o formă de evlavie. Acest smochin îi reprezintă pe iudei, care au refuzat să răspundă iubirii Domnului Hristos. În ciuda tuturor privilegiilor și ocaziilor pe care le-au avut, ei nu au produs decât spini și mărăcini – niciun fel de roade pentru slava lui Dumnezeu. Acest smochin amăgitor constituia o parabolă vie despre casa lui Israel – o lecție cât se poate de impresionantă. Este, de asemenea, o lecție pentru cei ce pretind a fi urmași ai lui Hristos din toate veacurile. Străbătând timpul, ea se adresează într-un limbaj care nu dă greș tuturor formaliștilor, celor care se laudă că sunt evlavioși, care se arată cu mari pretenții în fața lumii, dar care sunt cu totul lipsiți de acea vlavie vitală pe care numai Dumnezeu o recunoaște ca roadă. (…)

Ca și smochinul neroditor, mulți își etalează cu fală ramurile acoperite doar de frunze înaintea Domnului, cu pretenția că ei sunt poporul Său păzitor al poruncilor, în timp ce Dumnezeu, care cercetează inima, îi găsește lipsiți de roade.

Aflăm din raportul sacru că acest pom, în care nu atârnă niciun fel de rod, era împodobit cu frunziș verde. Remarcați cuvintele: „Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.” Soarta smochinului fără roade se aplică la aceia care manifestă în viața lor tendințele firești ale inimii nerenăscute și a căror credință este contrazisă de viața lor de zi de zi. Ei nu reprezintă în fața lumii caracterul Domnului Hristos, deoarece nu Îl au pe Domnul Hristos în viața lor.

Mântuitorul nostru nu a întors niciodată spatele celor care se pocăiesc cu adevărat, oricât de mare ar fi fost vinovăția lor. Însă El urăște orice fel de ipocrizie și fanfaronadă. (…)

Cei ce aveți doar pretenții, dar nu aveți roade, cu adevărat tristă este soarta voastră; căci cel ce recunoaște pe față că este păcătos se află într-o poziție mai favorabilă în ochii lui Dumnezeu. Distrugerea prin blestemul lui Dumnezeu este asupra acelei clase de oameni care își ascund diformitățile de caracter sub o formă de evlavie. Ioan, acela care mustra cu îndrăzneală și fără teamă păcatul, cel care a pregătit calea Domnului Hristos pentru prima Sa venire, a spus aceste cuvinte mulțimii care se îngrămădea să-l asculte: „De aceea, orice pom care nu face rod bun va fi tăiat și aruncat în foc.” – Review and Herald, 11 ianuarie 1881

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro