Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr! 1 Împărați 3:9
Ceea ce a făcut din Solomon un om şi un împărat remarcabil a fost înţelepciunea sa. Momentul-cheie al reuşitei sale s-a dovedit a fi rugăciunea înălţată la instalarea pe tronul lui Israel. Atunci el a făcut cea mai bună alegere, căutând lumina călăuzitoare a înţelepciunii care vine de la Dumnezeu. Această cerere în rugăciune a devenit celebră.
Solomon a înţeles esenţialul atunci când a cerut de la Dumnezeu discernământul necesar pentru a deosebi lucrurile după natura şi semnificaţia lor. Binele şi răul sunt adesea noţiuni greu de stabilit şi numai înţelepciunea care vine de la Dumnezeu putea să-l scoată din impas. Împrejurările care se schimbă pot face ca acelaşi lucru să primească semnificaţii diametral opuse. Lucrurile care îşi păstrează valoarea indiferent de împrejurări sunt relativ puţine şi majoritatea trebuie interpretate în context. Numai acesta le poate stabili sensul şi valoarea.
Solomon a înţeles că fiecare om are preferinţele şi înclinaţiile sale, care-l pot împiedica să judece imparţial. El şi-a dat seama că există întotdeauna o mulţime a detaliilor care scapă minţii omeneşti şi judecata este determinată mai mult de intuiţie decât de cunoaştere adevărată. Recunoscându-şi limitele personale, Solomon a reuşit să şi le împingă surprinzător de departe. Înţelepciunea divină avea să-l asiste, iar performanţele sale aveau să se dezvolte în mod fericit. Oricine putea să-şi dea seama că Dumnezeu îl inspira şi era prezent în deciziile sale.
Succesul la un pas de tine:
Cum poţi fi sigur că modul tău de a vedea şi a judeca lucrurile este mai mult decât intuiţie de moment? Cere înţelepciune şi călăuzire de la Dumnezeu!