Speranța lui Helen

Devoțional zilnice 4 mai 2018

[El] M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului. Luca 4:18-19

Helen a fost internată în spital pe tura mea. După ce i-am făcut o evaluare, i-am explicat cum să ia medicamentele şi de ce analize avea nevoie. Ea mi-a răspuns cu amabilitate, vizibil recunoscătoare. Am simţit că ea şi soţul ei, Neville, erau nişte oameni deosebiţi. A doua zi de dimineaţă, medicamentele îşi făcuseră efectul şi Helen putea pleca acasă. În timp ce îi făceam foaia de externare, m-a informat cu mândrie că nu mai fumase de două zile!

Atunci pasiunea mea pentru stilul de viaţă sănătos s-a trezit. Am aflat că amândoi fumau şi i-am întrebat dacă doreau să-i ajut să renunţe la ţigări. Au spus că doreau. Am stat de vorbă cu ei o jumătate de oră. Mi-au mulţumit mult şi mi-au mărturisit că s-au simţit extraordinar de încurajaţi de sfaturile mele.

– Mi-ar fi plăcut să vă fi filmat în timp ce vorbeaţi ca să le arătăm lucrurile acestea şi prietenilor şi rudelor noastre!

– Păi chiar am prezentat un serial cu patru episoade despre renunţarea la fumat pe care îl puteţi viziona, la cerere.

Credeţi că vă va fi util?

Au urmărit bucuroşi explicaţiile mele despre cum să acceseze materialul video pe Internet şi despre cum să urmărească postul TV Hope Channel. Helen a dedus că eram creştină din moment ce lucram la un post creştin de televiziune. Ne-am dat seama atunci că acel ceva special pe care l-am simţit unii la alţii era credinţa în Dumnezeu. Au acceptat să mă rog împreună cu ei şi, formând un mic cerc, am cerut împlinirea făgăduinţei conform căreia „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă” (Matei 19:26) şi am recunoscut că dorinţa cea mai mare a lui Dumnezeu pentru ei era ca sănătatea lor să sporească (3 loan 2). Credinţa lor s-a întărit când au înţeles că Cerul era de partea lor în lupta ce le stătea înainte!

Când m-am ridicat de la rugăciune, mi-am dat seama că ceilalţi trei pacienţi din salon făcuseră linişte, probabil ca să audă ce se întâmpla în spatele perdelelor subţiri care ne despărţeau de ei. Helen dădea deja mărturie prin noua ei speranţă! De atunci, mă rog pentru Helen şi Neville să obţină victoria asupra nicotinei şi, în primul rând, ca viaţa lor să se transforme prin adevăr şi să aibă o influenţă bună asupra familiei lor.

Nerida McKibben

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro