„Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna și liniștea pe vecie. Poporul meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite.” Isaia 32:17-18
Ana voia un fiu aproape mai mult decât viața însăși. Nu mai putea suporta gelozia și ironiile Peninei, soția pe care o luase Elcana, ca să poată avea copii. Așa că, în agonie, s-a rugat Domnului în tăcere.
Când Eli, preotul, a văzut buzele ei mișcându-se în rugăciune tăcută, a tras concluzia grăbită că era beată și a certat-o. „Până când vei fi beată? Du-te de te trezește” (1 Samuel 1:14). Reacția lui a adăugat insultă rănii pe care o simțea inima necăjită a Anei. Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei… Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multă mea durere și supărare m-au făcut să vorbesc până acum” (versetele 15, 16).
Schimbat, Eli i-a spus: „Du-te în pace și Dumnezeul lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o” (versetul 17).
Imediat Ana s-a simțit mai bine. Speranța schimbă lucrurile. A simțit că îi era foame, apoi a mâncat ceva și fața ei n-a mai oglindit disperarea.
Necazuri mintale, nedorite, vin practic la oricine, într-o formă sau alta și în perioade diferite ale vieții. Ele pot fi declanșate de speranțe zădărnicite, dezamăgire severă, supărare, remușcare, ambiții neîmplinite sau, ca în cazul Anei, de o problemă care nu avea o soluție evidentă.
Pentru persoanele temătoare de Dumnezeu, cea mai bună cale de a răspunde la necaz este aceea de a face așa cum a făcut Ana – a-ți revărsa sufletul înaintea Domnului.
Necazul mintal este o stare nesănătoasă, nenaturală a minții. Când i se dă voie să persiste, el afectează echilibrul prin care creierul reglează inconștient acțiunile diferitelor organe ale corpului. Astfel, se pot dezvolta oricare dintre așa-numitele boli funcționale, cum ar fi: ulcerul de stomac, colită, unele tipuri de artrite, probleme ale inimii, unele forme de diabet, dureri de cap persistente și aberații sexuale. Știința a dovedit că Ellen White avea dreptate când spunea: „Simpatia care există între corp și minte este foarte mare. Când unul este afectat, celălalt răspunde. Condiția minții are mult de a face cu sănătatea sistemului fizic” (Testimonies, vol. 4, p. 60).
Când ești necăjit, amintește-ți: „Când Îi cerem Domnului să aibă milă de noi în necazurile noastre și să ne conducă prin Duhul Său cel Sfânt, El nu va refuza niciodată să răspundă la rugăciunea noastră” (Thoughts From the Mount of Blessing, p. 132).
Harold Shryock
Acest articol face parte din cartea „Dacă vrei să trăiești” de Jan Kuzma
|
|