Lista de motive personale pentru menţinerea unei greutăţi normale la orice vârstă poate fi una lungă, dar un studiu al cercetătorilor coreeni vine să adauge un argument foarte puternic: creșterea sau scăderea majoră a greutăţii corporale la vârste înaintate poate reprezenta un factor de risc pentru instalarea demenţei.

Demenţa are un impact semnificativ (nu doar fizic, ci și psihologic, emoţional și economic) atât asupra persoanelor afectate de acest sindrom, cât și asupra familiei și societăţii cărora le aparţine pacientul.

La nivel global, 50 de milioane de persoane suferă de demenţă, iar în fiecare an se înregistrează 10 milioane de cazuri noi, potrivit datelor oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

Săptămâna trecută, un raport OMS a trasat câteva linii directoare pentru combaterea demenţei, arătând că stilul de viaţă sănătos poate preveni boala în aproximativ o treime din cazuri. Obezitatea este unul dintre cei 12 factori care sporesc riscurile instalării demenţei, potrivit raportului.

Un studiu al cercetătorilor coreeni, publicat în această săptămână în revista BMJ Open, a urmărit legătura dintre declanșarea demenţei și modificările indicelui de masă corporală (IMC) la vârsta bătrâneţii.

Cercetătorii au examinat 67.219 subiecţi cu vârsta între 60 și 79 de ani, al căror IMC a fost măsurat în două etape: între anii 2002-2003 și în intervalul 2004-2005, ca parte a screeningului Serviciului Naţional de Asigurări de Sănătate din ţară.

Incidenţa demenţei în lotul investigat a fost monitorizată pentru o perioadă de 5,3 ani (2008-2013), înregistrându-se 4.887 de cazuri de demenţă la bărbaţi și 6.685 de cazuri la femei.

Rezultatele studiului au sugerat o asociere importantă între modificările greutăţii corporale la vârste mai înaintate și instalarea demenţei, o creștere sau o scădere cu 10% sau mai mult a IMC-ului constituind un risc sporit de demenţă, comparativ cu riscul la persoanele cu IMC stabil.

Cercetătorii au sugerat că o creștere semnificativă a greutăţii corporale poate influenţa apariţia demenţei, în timp ce pierderea în greutate constituie unul dintre primele simptome ale afecţiunii.

De asemenea, studiul a constatat că între apariţia demenţei, factorii cardio-metabolici (diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, nivelul înalt de colesterol) și un stil de viaţă nesănătos (fumatul, consumul de alcool și sedentarismul la vârste mai înaintate) există o legătură semnificativă.

Studiul este unul observaţional, așa încât nu poate stabili legături de tip cauză-efect, iar alte limitări ale studiului se referă la incertitudinea definirii cu acurateţe a demenţei și la posibilitatea ca subiecţii să fi raportat și date incorecte despre stilul lor de viaţă.

Cu toate acestea, studiul a gestionat o cantitate impresionantă de date cu privire la factorii de risc ai demenţei, iar autorii subliniază faptul că „rezultatele sugerează că un control continuu al greutăţii, gestionarea bolilor și menţinerea unui stil de viaţă sănătos sunt benefice în prevenirea demenţei, chiar și la vârste înaintate”.