Studiul personal este esențial

Devoțional zilnice 19 ianuarie 2019

Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale și voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate. (Psalmii 119:27)

Biblia nu este apreciată la justa ei valoare printre cărțile din lume, deși studiul ei este de o importanță infinită pentru sufletele oamenilor. Cercetându-i paginile, imaginația privește scene maiestuoase și veșnice. Îl vedem pe Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, venind în lumea noastră și angajându-Se în tainicul conflict care pune pe fugă puterile întunericului. O, cât de minunat, aproape incredibil, este faptul că Dumnezeul infinit a consimțit ca propriul Său Fiu să fie umilit pentru ca noi să putem fi înălțați până acolo încât să stăm împreună cu El pe tron! Fie ca toți cercetătorii Scripturilor să contemple acest act măreț și atunci nu vor pleca de la studiul Bibliei fără a fi curățați, înălțați și înnobilați. (…)

Pretutindeni pe parcursul revelației sunt presărate izvoarele încântătoare ale adevărului ceresc, ale păcii și bucuriei. Aceste izvoare încântătoare ale adevărului sunt la îndemâna fiecărui căutător. Cuvintele inspirației, lucrând asupra inimii, vor fi precum izvoarele cu apă vie ce curg din râul cu apa vieții… Ori de câte ori studiem Biblia cu o inimă deschisă, prin rugăciune, Duhul Sfânt este aproape pentru a ne descoperi însemnătatea cuvintelor pe care le citim. (…)

Deschiderea Cuvântului lui Dumnezeu este urmată întotdeauna de o descătușare remarcabilă și de o dezvoltare a minții, căci descoperirea cuvintelor lui Dumnezeu dă lumină.

Dacă stâlpii credinței noastre nu rezistă testului cercetării, este timpul să conștientizăm acest lucru, căci ar fi o nechibzuință să fim închistați în propriile idei și să considerăm că nimeni nu ar trebui să se opună opiniilor noastre. Fie ca orice lucru să fie adus față în față cu Biblia, căci aceasta este singura regulă de credință și învățătură.

Trebuie să studiem adevărul pentru noi înșine, nu trebuie să ne bizuim pe nicio ființă umană care să gândească pentru noi, oricine ar fi acea persoană și orice poziție ar avea. Nu trebuie să considerăm nicio ființă omenească un model pentru noi. Trebuie să ne sfătuim împreună, să fim supuși unii altora, însă în același timp trebuie să exercităm capacitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu de a afla care este adevărul.

Fiecare dintre noi trebuie să privească la Dumnezeu pentru iluminare divină pentru ca, personal, să-și poată dezvolta un caracter care va putea sta în fața testului în ziua lui Dumnezeu. – Signs of the Times, 6 februarie 1893

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro