Sulurile de la Marea Moartă

Devoțional zilnice 23 noiembrie 2018

Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pământ şi curăţat de şapte ori. Tu, Doamne, îi vei păzi şi-i vei apăra de neamul acesta pe vecie. – Psalmii 12:6-7

Pe 23 noiembrie 1947, E.L. Sukenik, distinsul arheolog al Universităţii Evreiești de la Ierusalim, a primit un mesaj de la prietenul lui armean Fidi Salahi, un vânzător de antichităţi. În dimineaţa următoare, cei doi s-au întâlnit și cel de pe urmă i-a arătat primului o bucată de piele – era un fragment din sulurile de la Marea Moartă. Acele documente au fost descoperite din întâmplare în timpul iernii precedente (1946–1947) de către doi păstori beduini lângă Qumran. Sulurile sunt datate cu aproximaţie din anul 200 î.Hr.–70 d.Hr. și confirmă că scrierea originală a Vechiului Testament s-a păstrat cu acurateţe de-a lungul anilor.

Dar unii s-ar putea întreba, dacă Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, de ce nu a păstrat El semnătura, adică documentul original scris de profeţii biblici? În acest caz, nu ar trebui să ne bazăm pe critica textuală pentru a confirma scrierea originală a textului biblic. Da, aceasta ar putea faci-lita acest întreg proces, dar ar putea cauza și alte probleme. Siegfried J. Schwantes a văzut ca providenţial faptul că documentele originale nu au supravieţuit. Cu tendinţa umană spre idolatrie, mulţi oameni ar fi ajuns să venereze acele documente. Indiferent de motiv, trebuie să recunoaștem că Dumnezeu este prea înţelept pentru a greși.

Ceea ce contează cu adevărat este cât de demn de încredere este textul original al Bibliei pe care o avem noi astăzi. Unii critici pun în discuţie autenticitatea ei. De exemplu, profetul mormon Joseph Smith Jr. a pretins chiar că „multe puncte importante care ating subiectul mântuirii omului au fost scoase din Biblie sau s-au pierdut.” Dacă ar fi așa, atunci Biblia nu ar mai fi de încredere și puterea ei transformatoare ar fi pierdută. Dar, lăudat fie Dumnezeu, El nu doar că a inspirat însuși textul Bibliei, ci a păstrat și exactitatea textelor originale în ebraică, aramaică și greacă.

Ellen White spune: „Fraţilor, ţineţi-vă de Biblie, așa cum scrie, și încetaţi cu critica în ce privește validitatea ei, ascultaţi de Cuvânt și niciunul dintre voi nu va fi pierdut” (Solii alese, vol. 1, p. 18). Să respectăm Biblia și să fim credincioși textului ei!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro