Summitul de la Reykjavik

Devoțional zilnice 11 octombrie 2018

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! – Matei 5:9

În august 2016 am vizitat situl istoric al Casei Hofđi, în Reykjavik, Islanda. În curtea din faţa casei se putea vedea o piatră de granit cu inscripţia: „În această casă istorică s-a ţinut pe data de 11–12 octombrie 1986 Summitul Superputerilor de la Reykjavik, care a avut loc între Ronald Reagan, preşedintele Statelor Unite, şi Mikhail Sergeyevich Gorbachev, secretarul general al Comitetului Central al Partidului Comunist Sovietic. Această întâlnire a fost privită ca fiind vestitorul sfârşitului războiului rece.

Mare parte a discuţiei a gravitat în jurul propunerii de a elimina rachetele balistice de ambele părţi. Dar dialogul s-a încheiat în ultimul minut din cauza lipsei de înţelegere în anumite detalii. Reagan chiar l-a întrebat pe Gorbaciov dacă va „refuza o ocazie istorică din cauza unui singur cuvânt”, despre testările în laborator. În ciuda aparentului eşec, summitul a reprezentat o spargere a gheţii în procesul care a culminat cu Tratatul INF (Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare), semnat la Summitul de la Washington, pe 8 decembrie 1987.

Multe naţiuni, triburi şi popoare încă rămân credincioase proverbului latin: „Dacă vrei pace, pregăteşte-te pentru război” (Si vis pacem, para bellum). Din păcate, acest proverb a pavat drumul pentru Primul Război Mondial şi a hrănit războiul rece. Aşa cum Reagan şi Gorbaciov au dialogat împreună la Reykjavik pentru a încheia războiul rece, şi noi ar trebui să fim făuritori de pace, ajutând la încheierea conflictelor între naţiuni, triburi, familii şi prieteni. Dar ca să fii un făuritor de pace ai nevoie să fii împăcat cu Dumnezeu şi cu tine însuţi, spunând cuvinte de pace şi făcând acţiuni paşnice.

Uneori cele mai bune eforturi s-ar putea să se năruie şi cele mai bune intenţii să-ţi fie greşit înţelese, lăsându-te profund frustrat. Dar chiar şi aşa, o sămânţă minusculă de pace va ajunge să germineze şi să producă rezultate neaşteptate, precum în cazul Summitului de la Reykjavik.

Dacă aceasta nu se întâmplă, măcar eşti împăcat cu tine însuţi şi cu propria conştiinţă, iar în cuvintele lui Hristos poţi fi numit fiu sau fiică a lui Dumnezeu (Matei 5:9). „Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:7).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro