Sursa de lumină

Devoțional femei 7 ianuarie 2018

Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.Psalmii 119:105

În timpul unei plimbări de seară, într-o primăvară, am observat că majoritatea caselor de pe traseul meu aveau alei luminate. Gustul personal, creativitatea şi stilul proprietarilor se puteau ghici destul de uşor după forma şi poziţionarea luminilor. Unele erau aşezate de-a lungul aleii, în timp ce altele se continuau şi pe scări, până la intrare. Unele erau plasate la marginea unor grădini de flori, altele – printre plante, într-o parte a casei sau de jur-împrejurul tulpinii copacilor, luminându-le frumos coroana.

Mi-am dat seama că unele aveau rol funcţional, în timp ce altele erau pur şi simplu decorative. Mai erau şi unele strategic amplasate pentru a atrage atenţia cu privire la pericolul de alunecare sau cădere. Poate că unele erau intenţionat puse pentru a-i duce în eroare pe eventualii răufăcători. Indiferent de motiv, multiplele stiluri de iluminare a aleilor şi trotuarelor erau unice pentru peisaj şi gusturi personale.

Continuându-mi plimbarea, m-am tot gândit la chestiunea cu luminile. Apoi am început să observ că unele case nu aveau aleile luminate deloc, dar toate aveau în dreptul uşii principale, într-o parte sau deasupra, o sursă de lumină. Altele, cum ar fi casa noastră, aveau un corp de iluminat lângă sau deasupra uşii din spate. Am meditat la diferitele roluri ale luminilor. Cele care străjuiau aleile erau la nivelul piciorului şi indicau doar unde să faci următorul pas. Pe de altă parte, luminile plasate deasupra sau lângă uşă radiau lumină pe întreaga alee.

Psalmistul David zugrăveşte Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind lampă/candelă şi lumină. Scriptura ne este suficientă pentru a ne îndruma prin grijile şi haosul cotidian. În acelaşi timp, Cuvântul ne ghidează de-a lungul vicisitudinilor întregii vieţi. Ne ajută să ne distingem drumul în viaţă şi să ne stabilim cursul. Când imprimăm adânc în inima noastră cuvintele lui Dumnezeu, acestea devin Biblia noastră portabilă la modul concret.

Cum străluceşte această „lumină a vieţii”? Pavel ne spune în 2 Timotei 3:16 că Scriptura insuflată de Dumnezeu ne învaţă doctrina şi adevărul; ne mustră şi ne demască atitudinea de revoltă; ne corectează greşelile; ne învaţă să trăim aşa cum trebuie. O putem lua cu noi, peste noi şi nu ne poate fi sustrasă. Această lumină îndrumătoare este accesibilă permanent, pătrunzându-ne în gânduri şi ordonându-ne viaţa. Ce lucru remarcabil ne-a pus la dispoziţie Tatăl nostru, pentru a face lumină pe fundul gropilor în care mai cădem uneori şi pentru a ne ghida de-a lungul căii înşelătoare a existenţei noastre! Ia-o astăzi cu tine!

Florence E. Calleder

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro