Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat. – Matei 14:26
Teribilele atrocităţi ale celui de-al Doilea Război Mondial se încheiaseră şi lumea era acum sub impactul războiului rece. Aşa-zisa „Cortină de Fier” a separat blocul de Est (condus de Uniunea Sovietică) de blocul de Vest (condus de Statele Unite). Rănile trecutului nu erau vindecate şi mai era încă destulă frică şi nesiguranţă pentru viitor. Ca şi cum nu ar fi fost de-ajuns, pe 4 octombrie 1957, sovieticii au şocat lumea lansând Sputnik, primul satelit artificial din lume.
În contextul celor două blocuri conflictuale şi competitive, Sputnik i-a uimit pe americani, care credeau că propria lor ţară este cea mai avansată naţiune de pe planetă. Dintr-o perspectivă globală, mulţi se întrebau care este semnificaţia şi scopul lui. Mulţi spuneau: „Ce se va întâmpla acum că obiecte artificiale gravitează deasupra noastră?”, „Dacă o să cadă peste noi?” şi „Ar putea să fie acestea obiecte de spionaj care ne invadează intimitatea?”.
Reacţia globală negativă la lansarea satelitului Sputnik a confirmat încă o dată că noi, ca fiinţe umane, tindem să fim prea fricoşi faţă de necunoscut. Orice presupusă ameninţare a bunăstării sau a existenţei noastre pot genera niveluri crescute de frică şi anxietate. Dacă nu sunt ţinute sub control, ele pot escalada cu uşurinţă într-o tulburare psihică prin care ajungem să ne fie „frică chiar de propria umbră”.
Textul nostru biblic pentru astăzi ne spune despre o frică generală care i-a cuprins pe ucenicii lui Isus în timpul furtunii de pe Marea Galileei. Văzându-L pe Isus mergând pe mare, au concluzionat în grabă că este „o nălucă” şi au ţipat de frică! Dar pana inspirată ne spune că, atunci când Isus a intrat în barcă, vântul s-a oprit şi ei I s-au închinat. Prezenţa lui Isus a făcut toată diferenţa.
Unele studii au arătat că 85% din lucrurile de care ne temem nu se întâmplă niciodată. Adu-ţi aminte că grijile, îngrijorările şi temerile nu rezolvă problemele, doar ne pun în alertă. Dacă ai temeri incontrolabile, de ce să nu I le încredinţezi Domnului? „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5:7). „Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:7)