Trebuie să ne rugăm

Devoțional zilnice 26 septembrie 2018

Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şl va căuta faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara. – 2 Cronici 7:14

Rugăciunea este un privilegiu. Nu este doar o binecuvântare, ci, pentru poporul lui Dumnezeu, nu este un lucru opţional. Pentru a intra în împărăţia cerurilor, trebuie să ne rugăm. Pentru a rămâne conectaţi la puterea divină, trebuie să ne rugăm. Pentru a-L invita pe Domnul în vieţile noastre, trebuie să ne rugăm. Dar, înainte de a ne ruga, trebuie să fim umili.

Fie că trecem prin perioade bune, fie că trecem prin perioade grele din viaţa noastră, atitudinea noastră trebuie să fie una de rugăciune şi credinţă. Căci „fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” (Evrei 11:6), iar rugăciunea fără credinţă este ineficientă. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16). Prin urmare, neprihănirea şi credinţa sunt amândouă esenţiale pentru rugăciunile ascultate.

Trebuie să ne rugăm pentru Duhul Sfânt şi pentru ploaia târzie. Trebuie să ne rugăm pentru noi, pentru familiile noastre, pentru prietenii, vecinii, colegii şi duşmanii noştri. Trebuie să ne rugăm pentru fiii şi fiicele risipitoare care s-au îndepărtat de Mântuitorul. Trebuie să ne rugăm ca aceştia să ajungă din nou în braţele lui Isus.

Trebuie să ne rugăm pentru conducătorii marilor noastre popoare, realizând faptul că ei vor rămâne mari atâta timp cât îi vor aduce slavă lui Dumnezeu. Dacă îl cinstim pe Dumnezeu, El ne va răspunde la rugăciuni. Cu dragoste, El ne-a arătat un proces în şapte paşi în ceea ce priveşte rugăciunea, după cum am văzut în textul de astăzi.

Paşii presupun să ne smerim, deoarece umilinţa precede rugăciunea. Rugăciunea ne conduce să-L căutăm pe Dumnezeu; căutându-L pe Dumnezeu, ne vom întoarce de la nelegiuirile noastre. Dumnezeu ne aude rugăciunile. El ne iartă păcatul. În cele din urmă, El ne „tămăduieşte ţara”. Dacă ţara nu este tămăduită şi restaurată, probabil este pentru că trebuie să ne întoarcem şi să ne smerim şi să ne unim în rugăciune sinceră.

Nu trebuie să cedăm sub presiunile vieţii, nici să fim distraşi de îngrijorările acestei lumi; trebuie să veghem. Singurul mod prin care putem face lucrul acesta cu succes este: „Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:16-18)

Trebuie să ne păstrăm credinţa. Trebuie să lucrăm pentru Domnul. Şi, cel mai important, trebuie să ne rugăm.

Tamara Brown

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro