A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare. – Matei 7:26
Uneori suntem ispitiţi să începem un proiect nou fără a ne gândi mult la implicaţiile şi consecinţele pe termen lung. Aşa a fost în cazul faimosului turn înclinat din Pisa, Italia. Lucrările la fundaţia turnului au început pe 9 august 1173, dar s-au încheiat doar 200 de ani mai târziu.
Turnul are mai multe etaje, cu o cameră mică pentru clopot în vârf. Turnul are aproximativ 56 m înălţime şi cântăreşte 14 500 tone. A fost construit pe un teren mişcător, din lut moale şi câteva straturi intermediare de nisip. Deja din timpul construcţiei, pământul a început să se mişte şi turnul a început să se încline. S-au făcut multe eforturi pentru a împiedica turnul să se prăbuşească.
După cum turnul din Pisa a fost construit pe un teren nesigur, viaţa spirituală a multor pretinşi creştini stă doar la suprafaţă şi se bazează pe o formă subiectivă de religie. Isus a vorbit despre acest lucru în încheierea bine cunoscutei Sale Predici de pe Munte. În Matei 7:21 citim: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.” Dar problema a fost explicată şi mai în profunzime în pilda celor doi constructori, cunoscută şi ca pilda celor două temelii (v. 24-27).
Unii oameni cred că pilda gravitează doar în jurul acceptării sau respingerii personale a lui Isus Hristos. Noi ştim că „nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos” (1 Cor. 3:11). Dar adevărata problemă trece dincolo de simpla recunoaştere şi mărturisire a Lui ca „Domn”. Are de-a face cu „oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face” şi cu cei „care aud aceste cuvinte ale Mele şi nu le fac” (Matei 7:24,26).
Să nu uităm niciodată că „religia care vine de la Dumnezeu este singura religie care te conduce la Dumnezeu ” (E. G. White, Hristos, Lumi-na lumii, p. 189). Ideologiile omeneşti vin şi pleacă, asemenea valurilor oceanului. Doar „Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Is. 40:8). Cei care îşi au rădăcina vieţii în temelia sigură a Cuvântului lui Dumnezeu vor străluci „ca stelele în veac şi în veci de veci” (Dan. 12:3).