Un filantrop pasionat

Devoțional zilnice 12 decembrie 2018

Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi. – 1 Tesaloniceni 3:12

Nicio fiinţă umană nu poate schimba întreaga lume, dar noi putem face diferenţa în vieţile celor care ne sunt aproape. Această noţiune este exprimată foarte bine de mottoul ADRA – Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor, care spune: „Schimbând lumea, începem cu o singură viaţă.” Dar foarte mult depinde de echilibrul dintre ce cheltuim pentru noi înşine şi ce folosim pentru omenire şi cauza lui Dumnezeu.

Milton S. Afonso s-a născut pe 12 decembrie 1921, în orăşelul Nova Lima, Minas Gerais, Brazilia. Având un început modest, el a trudit din greu şi a devenit astfel un om de afaceri de mare succes. Una din principalele lui companii, Golden Cross, a devenit a patra companie de asigurări de sănătate din Brazilia. Chiar şi aşa, el nu şi-a pierdut niciodată pasiunea de a-i ajuta pe copiii nevoiaşi şi nici entuziasmul pentru mesajul adventist pe care l-a acceptat pe când era adolescent. Ca filantrop, el a ajutat la îmbunătăţirea infrastructurii multor şcoli şi colegii, a sponsorizat mii de studenţi anual şi chiar a condus un lanţ de orfelinate. Tot el a ajutat la construirea şi întreţinerea marii reţele de radio şi televiziune adventistă din Diviziunea America de Sud.

Afonso spunea următoarele despre motivaţia sa filantropică: „Biblia ne învaţă că noi ar trebui să ne dezvoltăm talentele şi să prosperăm. […] Totuşi, niciodată nu m-am gândit să fac bani doar pentru satisfacţia mea. Cel mai important lucru pentru mine este să îi ajut pe nevoiaşi, să le ofer case orfanilor şi copiilor abandonaţi şi să susţin predicarea veştii bune a mântuirii. Aceste lucruri îmi oferă o mare satisfacţie personală. Uneori oamenii mă critică pentru că sunt prea generos, acuzându-mă că ofer bani doar pentru a mă da mare. Dar nu este adevărat. Pot spune cu sinceritate că nu m-am lăudat niciodată că am ajutat pe cineva.”

Lucrarea de pe pământ a lui Isus Hristos este cel mai puternic apel la filantropie faţă de semenii noştri. Dar „cine este aproapele meu” (Luca 10:29) astăzi? Ellen White răspunde: „Semenul nostru este orice fiinţă umană care are nevoie de simpatia şi serviciile noastre amiabile. Toţi suferinzii şi nevoiaşii din toate categoriile sociale sunt semenii noştri şi când nevoile lor ne sunt aduse la cunoştinţă, este datoria noastră să le alinăm atât cât ne stă în putinţă” (Mărturii pentru biserică, vol. 4, pp. 226–227).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro