Un fizician agnostic, distins cu Premiul Templeton pentru concilierea religiei cu știinţa

Fundaţia „John Templeton” a desemnat anul acesta laureatul valorosului Premiu Templeton, acordat unei personalităţi marcante din rândul intelectualilor lumii care a contribuit semnificativ la concilierea religiei cu știinţa. Cercetătorul distins la începutul săptămânii cu premiul în valoare de 1,45 milioane de dolari este profesorul de fizică, astonomie și filosofie naturală Marcelo Gleiser, de origine braziliană.

Profesorul Gleiser este primul latino-american care a câștigat premiul acordat în mod tradiţional unei persoane „care a adus o contribuţie excepţională afirmării dimensiunii spirituale a vieţii, fie prin modul de percepere a lucrurilor, fie prin descoperire sau lucrări practice”, așa cum motivează Fundaţia „John Templeton”.

Gleiser, care activează ca profesor Appleton de filosofie naturală, și profesor de fizică și astronomie în cadrul Colegiului Darmouth, din Hanover (New Hampshire), a primit distincţia ca o recunoaștere a „vocii sale proeminente între cercetătorii trecuţi și prezenţi care resping noţiunea că știinţa poate, de una singură, să conducă la adevăruri ultime despre natura realităţii”, au motivat reprezentanţii fundaţiei. „În paralel cu cariera sa ca intelectual public”, profesorul „relevă dimensiunile istorice, filosofice și culturale ale existenţei”.

Deși Premiul Templeton se acordă persoanelor care contribuie la promovarea religiei, profesorul Gleiser este unul dintre laureaţii săi agnostici. Marcelo Gleiser și-a asumat însă poziţia cu o coerenţă pe care o impută și ateilor pe care îi critică cu cerbicie. „Eu văd ateismul ca pe o inconsecvenţă faţă de metoda știinţifică, drept o urmare a faptului că este o credinţă în necredinţă”, spunea Gleiser într-un interviu acordat în anul 2018 publicaţiei Scientific American. „Poţi foarte bine să nu crezi în Dumnezeu, dar să afirmi nonexistenţa lui Dumnezeu cu certitudine nu este coerent știinţific.”

În motivarea deciziei sale de acordare a premiului, Fundaţia Templeton specifică faptul că în activitatea sa de cercetare, profesorului Gleiser „a examinat o paletă largă de subiecte, de la comportamentul câmpurilor cuantice și al particulelor elementare, la cosmologia universului, dinamica tranziţiilor de fază, astrobiologie și noi măsuri fundamentale ale entropiei și complexităţii bazate pe teoria informaţiei.” Una dintre marile sale reușite știinţifice a fost codescoperirea, în 1994, a „oscilonilor”, ale căror proprietăţi încă mai constituie obiectul de studiu al cercetătorului.

Heather Templeton Dill, președinta Fundaţiei „John Templeton”, al cărei bunic, filantropul și investitorul Sir John Templeton, a stabilit acordarea premiului în 1972, spunea că Gleiser este „o personificare a valorilor care l-au inspirat pe bunicul meu să pună bazele Premiului Templeton (…) Două dintre aceste valori erau în mod special importante pentru el (…): căutarea fericirii în toate aspectele vieţii și experienţa profund umană a uimirii.”

Profesorul Gleiser a avut parte de propria măsură de uimire atunci când a aflat că a primit distincţia Templeton: „Este un lucru care mă smerește. Sunt profund mișcat și smerit de acest gest”, a spus el. Într-o declaraţie filmată după acceptarea premiului, profesorul a mărturisit că „misiunea mea este să înapoiez știinţei și oamenilor preocupaţi de ea atașamentul faţă de mister, să fac oamenii să înţeleagă că știinţa este doar una dintre manierele noastre de a interacţiona cu misterul privitor la cine suntem”.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro