„Principiile bunei conduceri sunt valabile în toate tipurile de societate, inclusiv în biserică. Cu toate acestea, în biserică, conducătorul este mai mult decât un conducător. El trebuie să fie şi slujitor. Există o aparentă contradicţie între a fi conducător şi a fi slujitor. Cum poate cineva să conducă şi să slujească în acelaşi timp? Nu ocupă conducătorul o poziţie de onoare? Nu dă dispoziţii şi nu se aşteaptă ca alţii să îl asculte? Atunci cum să ocupe poziţia inferioară de slujitor, în care să primească dispoziţii şi să le împlinească?
Pentru a rezolva acest paradox, trebuie să privim la Isus. El a fost întruchiparea supremă a principiului conducerii prin slujire. Viaţa Lui întreagă a fost o viaţă de slujire. Şi în acelaşi timp, El a fost cel mai mare lider din câţi a cunoscut lumea.” – G. Arthur Keough, Our Church Today: What It Is and Can Be, 1980, p. 106
Post-ul Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.