„Oare, la aceste cuvinte, Agripa s-a dus cu gândul la trecutul fa- miliei lui şi la eforturile ei zadarnice împotriva Aceluia despre care predica Pavel? S-a gândit la străbunicul lui, Irod, şi la masacrul copiilor nevinovaţi din Betleem? Sau la unchiul său de bunic, Antipa, şi la uciderea lui Ioan Botezătorul? Sau la tatăl său, Agripa I, şi la martiriul apostolului Iacov? A văzut dezastrele care s-au abătut repede asupra acestor regi, un semn al dizgraţiei lui Dumnezeu ca urmare a crimelor lor împotriva slujitorilor Săi? I-au adus aminte pompa şi parada din ziua aceea de ziua când tatăl lui, Agripa, un monarh mai puternic decât el, s-a aflat în aceeaşi cetate, îmbrăcat în haine strălucitoare, şi când oamenii au strigat că el era dumnezeu? Uitase că, înainte să dispară strigătele de admiraţie, pedeapsa a căzut rapid şi înfricoşător asupra regelui îngâmfat? Ceva din toate acestea a trecut prin mintea lui Agripa; însă vanitatea i-a fost flatată de scena strălucitoare de dinaintea ochilor, iar mândria şi importanţa de sine i-au alungat gândurile nobile.” – Comentariile lui Ellen G. White, Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, pp. 1066–1067
Post-ul Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.