Unitatea și refacerea relațiilor

Studiu majori 1 decembrie 2018

 Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. (Romani 5:10)

După cum am văzut deja, relația dintre credincioși a fost încordată uneori, chiar și după Cincizecime. Din Noul Testament aflăm cum au procedat conducătorii și membrii bisericii în acele situații. Și ne sunt transmise lecţii extrem de valoroase pentru biserica de astăzi. El arată ce rezultate pozitive au aplicarea principiilor biblice și păstrarea unității în Hristos.

În studiul de săptămâna aceasta, vom discuta despre refacerea relațiilor dintre membrii bisericii și despre impactul acestor relații asupra unității noastre în Hristos. Duhul Sfânt lucrează la apropierea oamenilor de Dumnezeu și apropierea noastră unii de alții, la dărâmarea barierelor care ne despart de Dumnezeu și a barierelor care ne despart pe unii de alții. Pe scurt, cea mai mare dovadă a puterii Evangheliei nu este dată în primul rând de declarațiile bisericii, ci de modul ei de viață.

„Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:35). Dacă nu avem această dragoste, discuțiile despre unitatea bisericii sunt fără rost.

8 decembrie – Dar pentru Săptămâna de Rugăciune (colectă)

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Geneza 42–48

  1. Care sunt cuvintele prin care Iacov a acceptat posibilitatea de a fi lipsit de copiii săi?
  2. Cui i-a spus Faraon: „Tot ce este mai bun în țara Egiptului va fi pentru voi”?
  3. Câte suflete au venit cu Iacov în Egipt (și cum se explică diferența între cele două cifre)?
  4. Pământurile cui au rămas necumpărate de Iosif pentru Faraon, în timpul foametei?

Istoria mântuirii, cap. 41

  1. Ce anume le era evreilor greu să priceapă?

Post-ul Unitatea și refacerea relațiilor apare prima dată în Studiu Biblic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro