Uniți în slujire

Devoțional femei 20 ianuarie 2018

Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. – Ioan 17:21

Cel de-al Doilea Război Mondial a luat sfârşit într-un final, dar teama de războiul rece era încă foarte prezentă. Într-adevăr, era foarte multă tensiune politică şi militară între blocul apusean (capitalism) şi blocul răsăritean (comunism). În acele zile foarte instabile, John F. Kennedy a fost ales al 35-lea preşedinte al Statelor Unite. În faimosul său discurs din Capitol Hill, Washington D.C., din 20 ianuarie 1961, el a provocat întreaga naţiune şi totodată şi ţările din blocul apusean să rămână unite şi să susţină cauza comună.

Mai întâi el a subliniat valoarea unităţii, declarând următoarele: „Puţine sunt lucrurile pe care nu le putem face dacă suntem uniţi în fața atâtor evenimente neprevăzute. Dar dezbinați putem face puţin – pentru că nu îndrăznim să dăm piept cu o provocare puternică în vremuri grele şi separaţi.” Spre finalul discursului, el a scos în evidenţă nevoia de slujire altruistă. În cuvintele sale remarcabile spunea: „De aceea, dragii mei americani, nu întrebaţi ce poate face ţara pentru voi; întrebaţi ce puteţi face voi pentru ţară. Dragi cetăţeni ai acestei lumi, nu întrebaţi ce va face America pentru voi, ci ce putem face împreună pentru libertatea omului.”

Nu contează dacă eşti de acord sau nu cu tonul politic al acestui discurs remarcabil. Ceea ce contează este să ne dăm seama că noi suntem implicaţi direct într-o luptă majoră continuă între bine şi rău şi că noi trebuie să avem o poziţie fermă în această luptă. Apostolul Pavel spunea că „noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efes. 6:12).

Ca membri ai trupului spiritual al lui Hristos (1 Cor. 12:12-31), putem fi biruitori doar dacă rămânem uniţi în Hristos (Ioan 17:21) ca să ne susţinem unii pe alţii în slujirea altruistă. Trebuie să urmăm mai îndeaproape exemplul lui Hristos, care „n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20:28). În loc să întrebi ce poate face biserica pentru tine, întreabă ce poţi face tu pentru biserică şi pentru cei din jurul tău care pier în păcatele lor. Dragostea altruistă poate şi va face diferenţa în comunităţile noastre!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro