Dar Urie s-a culcat la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpânului său, şi nu s-a coborât acasă la el. 2 Samuel 11:9
Există şi au existat oameni care ne umplu de uimire prin exemplul de devotament de care au dat dovadă. Unul dintre aceştia a fost Urie Hititul. El făcea parte dintr-un popor care ar fi trebuit nimicit de evrei atunci când aceştia s-au aşezat în Canaan. Urie s-a remarcat ca un bărbat destoinic între vitejii lui David şi nu este de mirare că îşi avea locuinţa în capitală, destul de aproape de cea a împăratului. Dar ceea ce ne impresionează nu este devenirea sa materială sau socială, ci superioritatea morală.
Chemat de pe front cu o misiune la curte, Urie nu se simte liber să folosească ocazia pentru a trece şi pe acasă. El nici nu se gândeşte să profite de acest moment. Probabil că David s-a mirat văzând că Urie nu urmează scenariul pus la cale, potrivit căruia acesta avea să acopere, în neştiinţa sa imaculată, nelegiuirea regală demnă de toată ocara. Nu avem idee dacă David s-a simţit mustrat câtuşi de puţin de acest devotament cristalin. Mintea împăratului era atât de preocupată de propriile încurcături, încât nu avea timp să mai aprecieze calităţile altora. Ele îl interesau numai în măsura în care se potriveau propriilor planuri şi interese.
Urie s-a dovedit a fi un om orientat spre principii. Viaţa sa nu era condusă de interese personale, ci de principii cardinale. Deciziile şi faptele sale erau determinate de ceea ce este drept şi corect. Caracterul său este o demonstraţie a faptului că alegerea şi voinţa personală pot depăşi orice împrejurări, atunci când vrei să-ţi făureşti, alături de Dumnezeu, o viaţă dreaptă şi cinstită.
Succesul la un pas de tine:
Unde te situezi pe linia continuă dintre interesul egoist şi binele suprem? Evaluează şi retuşează curajos!