A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie; căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.” (Marcu 12:42-44)
Cât de multă încredere manifești în purtarea de grijă a lui Dumnezeu? Ești gata să faci aceasta chiar și în situațiile de criză? Se spune că de obicei caracterul poate fi observat în astfel de situații, pentru că acestea dau pe față care sunt prioritățile cuiva.
Pentru că văduvele erau adesea confruntate cu sărăcia, nemaiavând o sursă de trai în lipsa soțului, Dumnezeu lăsase în Israel indicații clare cu privire la această categorie, creând posibilitatea să-și procure hrana de pe câmpurile sau din măslinii și viile celor care culegeau recolta, aceștia fiind instruiți să nu se mai întoarcă să culeagă roadele rămase (Deuteronomul 24:19-21), având dreptul și la o zeciuială din roadele poporului în fiecare al treilea an (Deuteronomul 26:12-13). Văduva din pilda lui Isus probabil fusese adusă în această situație de criză suplimentară generată de faptul că poporul ignorase îndrumările divine. Cuvintele Domnului Isus împotriva fariseilor: „Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor” (Matei 23:14) arată faptul că aceștia probabil oprimau văduvele și le jefuiau (Isaia 10:2), în loc să le sprijine, așa cum făcuse, de exemplu, pe vremuri Iov (Iov 31:18).
Alături de văduva din Sarepta (1 Împărați 17:10-16), care a dat dovadă de aceeași calitate (Luca 4:25-26), crezând în Dumnezeu ca singura ei speranță (1 Timotei 5:5), gestul acestei văduve reflectă încrederea ei totală în purtarea de grijă a lui Dumnezeu (Ieremia 49:11). Deși suntem tentați să considerăm ca fiind încumetare gestul văduvei de a folosi ultimele resurse de trai mai degrabă pentru a le dedica lui Dumnezeu decât pentru a supraviețui, să nu uităm de fapt că „viața este mai mult decât hrana” (Luca 12:23). „Tocmai spiritul acesta neegoist şi credinţa ei copilărească au câştigat aprecierea Mântuitorului.” (Hristos, Lumina lumii, p. 615)
Nu lăsa ca în această zi îndoiala sau egoismul să te împiedice să-L pui pe Dumnezeu la încercare, având încredere că, „preaiubiţilor Lui, El le dă pâine ca în somn” (Psalmii 127:2).
Silviu Dănăilă, absolvent al Institutului Teologic Adventist – Cernica