Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. – loan 10:28
Primăvara — anotimpul meu preferat, când toată natura pare să învie! Acesta este anotimpul când grădinarii amatori se dezbracă de letargia iernii şi se apucă de treabă.
Înainte să moară, soţul meu se relaxa după zilele pline în cabinetul medical prin noul lui hobby, grădinăritul. A trudit din greu şi era foarte mulţumit când recolta alimente bune de mâncat. Nu toţi cei cinci copii ai noştri au fost nişte ajutoare vesele, dar fiul nostru cel mai mare a trecut peste neplăcerile grădinăritului şi acum primăvara îl găseşte săpând şi îngrijind seminţele şi plantele. Într-un an a hotărât să planteze nu doar pe proprietatea lui, dar şi în grădina de care se îngrijea tatăl lui în urmă cu douăzeci şi şapte de ani.
Terenul a fost arat şi pregătit pentru semănat, dar încă nu pusesem nimic acolo. Dar ce erau acele frunze care îşi scoteau capul din pământ? Buruieni? Nu semănau cu niciun fel de buruiană pe care o cunoştea fiul meu şi de acum pot spune că este un grădinar cu experienţă. Ne-am tot întrebat ce erau acele frunze misterioase, până când în cele din urmă au crescut suficient de mult pentru a le putea identifica. Aproape de necrezut, dar erau bame din seminţele plantate în urmă cu aproape trei decenii! Aceste plante numeroase au adus rod bogat. În toţi aceşti ani, seminţele au fost inactive, aşteptând ocazia şi condiţiile potrivite ca să învie la viaţă. Bârnele recoltate au fost ca o recoltă normală, de parcă seminţele ar fi fost plantate în acel an. Le-am consumat proaspete, am pus la congelator şi am luat şi seminţe pentru a le planta în alt an, ca o mărturie a continuităţii vieţii.
Aşa cum s-a întâmplat cu seminţele de bame uitate, aparent moarte, la fel va fi şi cu cei care dorm în Isus. Deşi adormiţi, cei care dorm în El vor fi „activaţi” de strigătul triumfător al Dătătorului vieţii. „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor invia cei morţi în Hristos” (1 Tesaloniceni 4:16). Făgăduinţa este sigură, asigurarea este a noastră.
Într-o zi, „cerurile vor fi făcute sul, ca o carte” (Isaia 34:4), şi pământul va fi secerat. Viaţa veşnică ne este oferită în dar, fără plată. Să îl acceptăm! Nimic din această lume nu se compară cu bucuria care îi aşteaptă pe cei care se pregătesc pentru venirea Lui. Eşti pregătită?
Lila Farrell Morgan