Vom mânca din pomul vieții

Devoțional zilnice 25 decembrie 2018

Celui ce va birui îi voi da sâ mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu. (Apocalipsa 2:7)

Având în vedere revenirea în curând a Domnului, cât de zeloşi ar trebui să fim în formarea de caractere în asemănare cu caracterul divin? „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, începutul şi Sfârşitul. Ferice de cei ce îşi spală hainele ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!” (Apocalipsa 22:13,14). Nu este acesta un lucru pentru care merită să te lupţi? Dacă pierdem cerul, pierdem totul, şi nimeni dintre noi nu-şi poate permite lucrul acesta. Dacă păstrăm în atenţia noastră bucuria veşnică ce îl aşteaptă pe biruitor şi încrederea în Hristos, în timp ce ne luptăm pentru desăvârşirea caracterului, crezi că vom fi nefericiţi? Vom fi oare nefericiţi dacă vom urma exemplul Domnului Hristos de slujire şi de renunţare de Sine? (…)

Noi căutăm viaţa care să fie pe măsura vieţii lui Dumnezeu; de aceea natura noastră trebuie să fie adusă în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Trebuie să ne dirijăm astfel viaţa încât să putem merge cu încredere la Dumnezeu şi, deschizându-ne inimile înaintea Lui, să-l spunem nevoile noastre, crezând că El aude şi că ne va da harul şi puterea de a îndeplini principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Ceea ce noi ne dorim este cerul, coroana biruitorului, intrarea prin porţile cetăţii lui Dumnezeu, dreptul de a mânca din pomul vieţii, din mijlocul Paradisului lui Dumnezeu. Noi dorim să-L vedem pe împărat în toată frumuseţea Lui. Apoi să păstrăm zilnic ochii aţintiţi asupra lui Hristos, perfecţiunea caracterului omenesc, şi, prinzându-ne bine de El, vom avea tăria divinităţii, care să ne ajute în biruirea oricărei tendinţe şi dorinţe rele. (Manuscript 87,1909)

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru viaţa mea. (…) Am o credinţă ce priveşte în viitor şi vede pomul vieţii. Pe el cresc fructe preţioase şi frunzele pomului sunt pentru vindecarea neamurilor. Nu vor mai fi inimi frânte, nu va mai fi tristeţe, nu vor mai fi păcate, nu vor mai fi necazuri, nu va mai fi suferinţă în împărăţia slavei. (Review and Herald, 23 decembrie 1884)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro