Vorbirea în limbi

Devoțional zilnic 9 aprilie 2018

Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. – Faptele apostolilor 2:4

Astăzi, mulţi creştini susţin că cei care sunt botezaţi cu Duhul Sfânt ar trebui să vorbească în limbi, la fel ca în vremea apostolilor (Fapte 2:1-13; 10:44-48; 19:1-7). Dar în ce limbi vorbeau unii dintre primii creştini? Vorbeau în limbi extatice sau în limbi omeneşti?

Limbile extatice erau deja prezente în unele religii păgâne vechi şi, mai târziu, chiar şi în câteva cercuri creştine restrânse. Accentul a căzut din nou pe aceste limbi cu ocazia Azusa Street Revival, din Los Angeles, California. În 9 aprilie 1906, William J. Seymour ţinea întâlniri charismatice de rugăciune în câteva case, când Edward Lee şi alţi câţi-va afro-americani au experimentat acest fenomen. De atunci, mişcarea limbilor moderne s-a răspândit în întreaga lume. Dar au limbile acestea aceeaşi natură ca limbile vorbite de primii creştini?

Apostolul Pavel declară că adevăratul dar al limbilor este dat de Duhul Sfânt cu scop misionar, şi nu pentru a avea un statut special în cadrul unei comunităţi monolingve (1 Cor. 14:9; 18-19, 22, 27-28). În Ziua Cincizecimii, ucenicii au vorbit în limbi cunoscute de ceilalţi oameni, pentru ca fiecare străin să poată asculta Evanghelia în propria limbă (Fapte 2:4-13). În cazul lui Corneliu, darul limbilor a fost un semn care i-a confirmat lui Petru că Evanghelia trebuie predicată şi neamurilor (Fapte 10:44-48).

Darul din Corint a ajutat la răspândirea soliei în acel centru comercial important în care erau atât de mulţi locuitori străini şi călători (Fapte 19:1-7).

Fără îndoială că darul vorbirii în limbi poate fi dat chiar şi astăzi, aşa cum a fost cazul în unele câmpuri misionare în care nu era disponibil niciun traducător. Dar prezenţa Duhului Sfânt în viaţa cuiva devine evidentă nu atât de mult prin darurile spirituale, care pot fi contrafăcute de Satana (Exod. 7:8-13, 20-22; 8:6-7), ci mai degrabă în a avea roadele Duhului (Gal. 5:22-23). Ellen White spune că „la toţi cei care L-au primit pe Hristos ca Mântuitor personal, Duhul Sfânt a venit ca un sfătuitor, ca unul care-i sfinţeşte, îi călăuzeşte şi mărturiseşte” (Faptele apostolilor, p. 49).

Indiferent care îţi sunt talentele şi darurile, tu poţi fi plin de Duhul Sfânt şi poţi avea roadele Sale!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro