Vrabia

Devoțional zilnice 20 noiembrie 2018

Deci să nu vă temeți; voi sunteți mai de preţ decât multe vrăbii. – Matei 10:31

Mă simţeam neobișnuit de descurajată în dimineaţa aceea. Aveam ceva probleme financiare, iar piedicile de la locul de muncă păreau insurmontabile. Doar ce-mi începeam devoționalul de dimineață, sperând că Dumnezeu îmi va vorbi și îmi va da puterea și alinarea care să-mi alunge îndoiala și frica.

Dintr-odată, am auzit o bufnitură puternică.

O pasăre se izbise de fereastra verandei mele. Am alergat repede la fereastră pentru a căuta pasărea. Am văzut o mică vrabie care căzuse pe pervazul ferestrei. Pur și simplu stătea acolo, părea aproape moartă. M-am rugat imediat ca Dumnezeu să aibă grijă de această vrabie neajutorată, să o ajute să-și revină și apoi să poată zbura alături de celelalte vrăbii din curtea mea.

Deși m-am întors să citesc devoționalul de dimineață, simțeam nevoia să mă întorc la fereastră pentru a vedea dacă vrabia era încă acolo. Mi-a fost greu să mă concentrez pe subiectul din acea dimineață al devoționalului în timp ce mă gândeam la noua mea prietenă cu pene.

Apoi am observat – nu imediat, ci într-o jumătate de oră – că vrabia și-a deschis ochii, s-a ridicat în picioare și, în mod uimitor, a zburat ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Am fost uimită de acest exemplu simplu al dragostei și al grijii lui Dumnezeu pentru una dintre cele mai mici creaturi ale Sale.

Acest incident m-a făcut să mă gândesc la câtecul „His eye is on the sparrow”. Acel cântec întreabă de ce să fim descurajați atunci când dăm peste necazuri, În fond, dacă Dumnezeu vede o vrabie, cu siguranță ne vede pe noi. Dumnezeu ne spune în Cuvântul Său că nici măcar o vrabie nu cade la pământ fără ca El să știe că noi suntem mult mai prețioși decât multe vrăbii (Matei 10:29-31).

În dimineața aceea, Dumnezeu mi-a arătat că Se îngrijește de o vrabie mică și că mă puteam încrede în faptul că El avea să aibă grijă de mine și că Se va îngriji de toate nevoile mele. Dacă ne punem încrederea în El, El va alunga orice îndoială și frică. Cu siguranță că ne va da putere pentru a înfrunta orice ne stă în față. Putem fi siguri că El veghează asupra noastră și că are grijă de noi în fiecare zi.

Karen Welch Dobbin

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro