Vulnerabil ca un copil

Devoțional zilnice 13 octombrie 2018

lată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii. – Matei 10:16

Faptul că am nepoţi m-a făcut teribil de conştientă de cât de vulnerabili sunt copiii. Când Silas avea şase ani şi jumătate, iar Iris, doi, erau amândoi la mâna adulţilor şi a mediului în care trăiau. Odată ce mânuţele hotărâte ale lui Iris au reuşit să deschidă uşa de la intrare, părinţii ei au trebuit să ia măsuri de precauţie suplimentare, deoarece au învăţat de pe urma zilei în care ea a ieşit singură din casă şi, din fericire, a hoinărit prin curtea vecinilor, şi nu pe stradă.

Copiii sunt de asemenea vulnerabili din punct de vedere psihologic. Într-o zi, bunicul a strigat mânios la Silas, crezând că astfel băiatul va fi mai atent la el. Silas în schimb a fugit în camera lui, temându-se acum de bunicul. Silas şi Iris au părinţi buni, care-i iubesc şi-i apreciază, dar mama lor lucrează zilnic cu copii ai căror părinţi sunt mai preocupaţi de binele lor decât de cel al copiilor. Fie că ignoră nevoile de bază ale copiilor, fie că îi abuzează verbal, astfel de părinţi scad – sau distrug – fragila stimă de sine a copilului, nefiind conştienţi de dezastrul pe care-l produc.

Când Isus Şi-a trimis ucenicii să răspândească Evanghelia, El le-a observat vulnerabilitatea. Creştinii de astăzi nu sunt vulnerabili doar faţă de „lupii” lumeşti, ci şi în faţa lupilor îmbrăcaţi în haine de oaie, care abuzează de ei folosind în mod greşit Scriptura. Unii dintre aceşti lupi îşi ţin adepţii într-o continuă stare de vulnerabilitate, fâcându-i pe creştini să le fie frică să gândească cu capul lor sau să se încreadă în propria raţiune, de teamă să nu-L ofenseze pe Dumnezeu prin faptul că nu se comportă „precum copiii”. Creştinii insensibili sau nespirituali îi abuzează pe ceilalţi judecându-i cu vorbe aspre sau prin acţiuni cum ar fi bârfa ori trădarea. Astfel de răni sunt rareori scoase la iveală, alinate şi vindecate. Ele ajung să schilodească victima sau să supureze otravă.

„Fiţi înţelepţi”, ne sfătuieşte Isus, aşa cum i-a sfătuit pe ucenici. Înţelepciunea ne apără de învăţătorii falşi. El ne învaţă să fim atenţi în relaţiile pe care le avem şi să-i tratăm pe ceilalţi cu iubire şi bunătate. Dacă Îi permitem lui Dumnezeu să aducă vindecare în inimile noastre, dacă le aducem alinare celor răniţi, vulnerabilitatea este transformată într-o ocazie de a-L lăsa pe Dumnezeu să lucreze în vieţile noastre şi în vieţile celorlalţi.

Dolores Klinsky Walker

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro