Zidul Berlinului

Devoțional zilnice 9 noiembrie 2018

Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile. Când au auzit toţi vrăjmaşii noştri, … au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru. – Neemia 6:15-16

Scriu meditaţia noastră pentru astăzi în timp ce sunt în trecere prin Berlin, Germania. Aceasta îmi amintește de o serie de evenimente istorice asociate acestui oraș. De exemplu, în 1871, Otto von Bismarck a integrat statele germane într-un puternic Imperiu German, sub conducere prusacă, cu capitala la Berlin. Cu mai puţin de un secol mai târziu, cel de-al Doilea Război Mondial a împărţit ţara în două – Germania de Vest și Germania de Est – și a divizat Berlinul în două mari sectoare. În 1961 a început construcţia Zidului Berlinului pentru a stopa exodul din partea de est a orașului spre cea de vest. Dar pe 9 noiembrie 1989, zidul a început să fie dărâmat, ca simbol al reunificării orașului și a ţării și ca demonstraţie a faptului că războiul rece se apropia de sfârşit.

În timp de Zidul Berlinului separa orașul Berlin, despărţindu-și locuitorii în acele două secţiuni, Zidul Ierusalimului înconjura orașul Ierusalim, protejându-și locuitorii de înfricoșătorii invadatori. Așa cum am menţionat deja, la sfârșitul războiului rece, Zidul Berlinului a fost demolat pentru a reuni orașul. Dar la sfârșitul captivităţii babiloniene, Zidul Ierusalimului, precum și cetatea, și templul au fost reconstruite. În timp ce căderea Berlinului a avut o semnificaţie istorică majoră, reconstrucţia Ierusalimului a avut o însemnătate profetică majoră.

Cartea Daniel identifică „darea” decretului pentru restaurarea și zidirea din nou a Ierusalimului ca fiind punctul de plecare atât al celor 70 de săptămâni profetice (Daniel 9:24-27), cât și al celor 2 300 de seri și dimineţi profetice (Daniel 8:14). Acel punct de plecare este toamna anului 457 î.Hr., cu darea decretului lui Artaxerxe în cel de-al șaptelea an al domniei lui (Ezra 7). Studii de încredere au identificat aceste perioade de timp ca reprezentând 490 de ani și 2 300 de ani, ducându-ne la timpul când Mesia va fi „stârpit” sau crucificat (Daniel 9:26) și, respectiv, la timpul când El va începe să cureţe sanctuarul ceresc (Daniel 8:14; Evrei 9:23).

Împlinirea acestora și a multor altor profeţii biblice confirmă că Dumnezeu este la cârma istoriei omenirii, conducând răbdător omenirea către punctul culminant: cea de-a doua venire a lui Hristos!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro