Ziduri și poduri

Devoțional zilnice 30 iunie 2018

Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea. – Efeseni 2:14

China are unele din cele mai impresionante structuri din lume realizate de mâna omului. Una dintre ele este faimosul Zid Chinezec, a cărui construcţie a început în jurul anului 221 î.Hr., sub conducerea împăratului Qin Shi Huang. Ca un mijloc de a preveni atacurile nomazilor barbari asupra Imperiului Chinez, de-a lungul secolelor a fost extins. Un studiu preliminar sugerează că la început avea doar 8 850 km lungime. Dar în 2012, studiile arheologice mai precise au descoperit că structura sa istorică (inclusiv o serie de fortificaţii) aveau o lungime de 21.196 km.

O altă structură chinezească impresionantă este Marele Pod Danyang-Kunshan, un pod feroviar înalt de 164,8 km lungime, care face legătura între Shanghai şi Nanjing. Podul traversează fluviul Yangtze cu multele sale culturi de orez, canale, râuri şi lacuri. Construit în doar patru ani de către 10 000 de lucrători, podul a fost finalizat în 2010 şi a fost deschis pentru serviciul comercial pe 30 iunie 2011. De departe este cel mai lung pod construit vreodată. Până acum, China are cel mai lung zid şi cel mai lung pod din lume.

Evanghelia ne invită să construim ziduri spirituale puternice, care să ne separe de păcat, şi poduri sociale trainice, care să ne aducă mai aproape de păcătoşii care au nevoie de mântuire. Dar când vine vorba de relaţiile interpersonale, „noi construim prea multe ziduri şi prea puţine poduri”. scria Sir Isaac Newton. Într-adevăr, există mulţi constructori de ziduri cărora nu le este frică să separe căsnicii, familii şi prieteni apropiaţi. Dar există şi constructori de poduri care trec peste tot felul de probleme pentru a reconcilia relaţiile destrămate.

Isus a fost o persoană foarte sociabilă, care a dărâmat multe ziduri sociale în zilele Lui. „El a întrezărit posibilităţi infinite în fiecare făptură omenească. I-a văzut pe oameni aşa cum ar putea să fie, transformaţi de harul Său” (Educaţie, p. 80). „Dacă ne-am smeri înaintea lui Dumnezeu şi am fi buni, cu purtare aleasă, cu inima gingaşă şi plini de milă, ar fi o sută de convertiri la adevăr acolo unde acum nu este decât una” (Mărturii pentru biserică, vol. 9, p. 189).

Cât de diferită ar fi lumea noastră dacă tu şi cu mine am deveni constructori de poduri ca să ducem dragostea mântuitoare a lui Dumnezeu unei lumi care piere!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro