Ziua în care a căzut Nicky

Devoțional femei 21 iulie 2017

„Iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!… Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care îl caută.” Plângeri 3,21-25

Ziua de 20 iulie era o zi foarte călduroasă, în tabăra White Sand din Saskatchewan, când am auzit: „Un copil a căzut de pe cal.” M-am grăbit spic locul respectiv. „E Nicky, ” a țipat cineva. Deodată, mi s-au muiat picioarele. Nicky era fetița mea de 10 ani.

„Nicky, Nicky, e mămica”, am spus în timp ce mă aplecam asupra ei. Când i-am văzut ochii și faptul că voma, am știut că lovitura la cap era serioasă.

La spital, doctorul mi-a spus: „Doamnă, este foarte serios. Aveți nevoie de foarte multă rugăciune. În șase luni, sau până la un an, își poate recâștiga 90% din capacitatea creierului sau poate fi mai rău.”

Pretutindeni, oameni se rugau pentru ea.

Timp de 10 zile, doctorii au menținut-o pe Nicky într-o comă indus, dându-i câte 15 medicamente o dată, în încercarea de a reduce tensiunea din creier și de a o menține în viață. Era imobilizată de 19 tuburi și sârme.

Când a fost transferată în secția de copii, aproape că a murit de două ori. Ne dădeam seama că nu putea respira, dar nimeni nu ne credea, așa că ne-am rugat: „Te rugăm, adu o asistentă sau un medic.” Ron, soțul meu, a simțit că trebuia să facă ceva, așa că a pus-o pc Nicky pe un scaun cu rotile și l-a împins pe coridor. „S-a întâmplat” că un doctor era prin preajmă și a țipat: „Copilul ăsta nu mai respiră. Grăbește-te spre sala de operații. Mă duc să mă spăl” – și i-a făcut traheostomie.

Într-o zi, Ron stătea pe marginea patului lui Nicky, plângând: „Doamne, te rog salvează-mi fetița”. Corpul ei ardea de febră, dar mâna pe care o ținea era moale și rece ca gheața. Și ca răspuns, el a auzit: „Da, Ron, vreau să-ți salvez fetița din căderea ei, la fel de mult cum vreau să salvez pe toți copiii Mei din cădere și să-i restaurez după planul Meu original.”

Citeam mereu Plângeri 3,21-26 și Ieremia 29,11-14. Traducerea Living Bible spune în versetul 14, „Vă vol… restaura averea”. Înlocuiam cuvântul „avere” cu numele lui Nicky.

După 46 de zile în spital, Nicky a fost externată, încă cu traheostomie, dar, în mod miraculos, cu o capacitate de recuperare de 100% a creierului! Dumnezeu ne-a restaurat „averea”.

Îți mulțumesc, Mântuitorule, pentru că ți-ai dat viața, ca să mă salvezi din cădere!

Nicole Sydenham

Acest articol face parte din cartea „Dacă vrei să trăiești” de Jan Kuzma

 

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro