11 jucători la o echipă de fotbal

Eu îți șterg fărădelegile ca un nor și păcatele, ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat. Isaia 44:22
Fiecare disciplină sportivă are propriile reguli și componența specifică a echipelor. Fotbalul mai este supranumit și sportul-rege. Nu pentru inteligența jucătorilor sau pentru nivelul cultural al suporterilor, ci probabil pentru că este unul dintre cele mai răspândite și pentru că adună cel mai mare număr de spectatori. Echipa de fotbal este compusă din unsprezece jucători, inclusiv portarul. Ceea ce diferențiază fotbalul de alte sporturi este pasiunea pe care susținătorii o manifestă. Unii sunt doar microbiști (au microbul fotbalului în sânge), dar, din nefericire, unii devin „ultrași” (un fel de huligani erijați în suporteri sportivi). Multe meciuri de fotbal se încheie cu adevărate războaie după fluierul final. Unități de poliție sau de jandarmerie îi supraveghează și îi dispersează pe suporteri, iar uneori este nevoie de intervenție în forță, pentru a anihila încăierările din afara stadionului. Este o mare diferență între suporterii echipelor de fotbal și cei ai echipelor de volei sau handbal; altfel arată cei ce merg să urmărească un meci de tenis.
Pentru a fi un suporter activ, care merge pe stadion, trebuie să ai un anumit grad de brutalitate și de patimă. Trebuie să fii dispus să te amesteci într-o mulțime care vorbește și se comportă violent.
Pentru un creștin, este destul de greu, dacă nu chiar imposibil, să fie un astfel de suporter. Dacă ar merge în tribună și ar încerca să se comporte potrivit cu statutul lui, ar fi o ciudățenie sau poate că nu ar rezista și ar trebui să îmbrace comportamentul celor de lângă el. Există o cugetare interesantă, care se potrivește acestui subiect: „Dacă te bagi între tărâțe, te mănâncă porcii.” Există situații care, deși nu sunt păcătoase ori imorale, sunt totuși incompatibile cu statutul de creștin. A fi creștin presupune din start și anumite renunțări.
De gândit astăzi:
Este aproape imposibil să te tăvălești în noroi și totuși să-ți păstrezi hainele albe în orice vreme. Oricât de vigilent ar fi cineva și oricât de multă încredere ar avea în sine, nu trebuie uitat faptul că mai există o componentă determinantă în această ecuație: Satana. Nu știm cum se va comporta el în situații la limită pentru un creștin.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro