11 septembrie

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Plângerile 3:31
Nici nu trebuie să mai precizezi și anul, pentru că oricine se gândește la atentatul terorist de la Turnurile Gemene, din New York, știe că era 2001. După spusele multor analiști, atunci lumea toată s-a schimbat. A început o altă eră. Războiul clasic, luptele obișnuite, totul a devenit istorie. Începea atunci o epocă a răzbunării și a lașității, care lovește fără să țină cont de nevinovăție, vârstă sau orice alte criterii. Terorismul este în esență felul de a lupta al celor slabi și de obicei fără prea multă rațiune. Legea talionului este dusă la extrem, pe principiul „dacă eu sufăr, vei suferi și tu; dacă sufăr și mor cei din familia mea, ei bine, vor suferi și vor muri mai mulți din familia ta”. Deși aceste manifestări sunt atribuite religiei, oricare ar fi ea, în realitate nu există nicio legătură între spiritualitate și aceste atrocități.
Poate că cele mai grave efecte instalate de la 11 septembrie sunt nesiguranța, suspiciunea și o frică permanentă. Cei care pornesc aceste atacuri sunt uneltele perfecte ale lui Satana. Le-a inoculat ideea unui așa-zis „război sfânt”, iar ei se consideră onorați să se jertfească luptând împotriva celor ce cred altfel. Când mintea cuiva este dată în stăpânirea răului, nu va mai vedea lumina, ci doar chemarea crimei și a răzbunării. Duhul lui Dumnezeu nu Își mai poate face loc spre inima acelui om și el rămâne „în voia minții lui blestemate”. Îl găsim în istoria sacră pe regele Saul. La un moment dat, pornind de la o simplă invidie, a tot lăsat să se cuibărească în inima lui ura crescândă pentru tânărul David. Când a înțeles că David este mai bun decât el și mai credincios și că e posibil ca Dumnezeu să-l pună rege în locul lui, Saul a pornit un război de urmărire și teroare. A distrus multe vieți și lucruri și a consumat multă energie pentru a se răzbuna pe cel ce, în mintea lui, voia să-i ia tronul. Dumnezeu a tot încercat să-l facă să înceteze, însă el a continuat până în ziua morții, fără a simți vreo satisfacție. Răzbunarea nu are un final convenabil niciodată.
De gândit astăzi:
Deși Satana poate aduce în inima și în gândurile noastre motive de răzbunare, reale sau închipuite, trebuie să știm un adevăr esențial: răzbunarea este numai a Domnului. Nu am primit nici mandatul și nici permisiunea să ne răzbunăm pentru ceva personal sau să răzbunăm pe cineva, nici măcar pe Dumnezeu. Dacă vrei să ai o inimă liniștită, nici măcar nu cocheta cu vreo idee de răzbunare. Este cea mai rea otravă.