A avea nouă vieți

Nu te teme de ei, căci Domnul Dumnezeul vostru va lupta El Însuși pentru voi. Deuteronomul 3:22
În lista expresiilor arhicunoscute și foarte folosite este și „a avea nouă vieți”. Sensul acestei ziceri este că cineva reușește să se ridice după lovituri sau din eșecuri și căderi chiar de mai multe ori. Există oameni care primesc lovituri zdrobitoare și de la care nu te aștepți să se mai ridice, însă ei o fac de fiecare dată. Au fost astfel de oameni în război, dar și în politică, sport, poziție socială sau chiar în zona spirituală, religioasă, care, după căderi incredibile, s-au ridicat din nou în picioare. În Biblie există câteva cazuri interesante. Iosif, după ce a fost vândut ca sclav, se confruntă cu acuzația nedreaptă a soției stăpânului său și apoi cu întemnițarea. Dar Dumnezeu îl ridică mai presus de toți oamenii. Iov este lovit de mai multe ori prin pierderea averii, pierderea copiilor, pierderea familiei și a prietenilor, apoi pierderea sănătății. Părea că nu se va mai ridica niciodată. Până și Iov credea despre sine că nu mai este altă scăpare decât moartea și, cu toate acestea, Răscumpărătorul lui este viu și îl repune la înălțimea de unde căzuse. Daniel și cei trei tineri din Babilon primesc lovitura robiei și a pierderii căminului. Apoi vine lovitura dușmanilor și ajung în groapa cu lei sau în cuptorul încins, însă ei sunt ridicați de către Ocrotitorul lor.
De multe ori, eroii credinței au fost puși la pământ și vrăjmașul lui Dumnezeu credea că a câștigat lupta, însă Izbăvitorul a scos de fiecare dată mai multă lumină și mai multă putere din fiecare încercare. În sens metaforic, se poate spune că cel neprihănit are mai multe vieți. „Cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică.” Nu ar putea face acest lucru în forțele proprii, dar, ca urmare a intervenției lui Dumnezeu, o luptă pierdută de un credincios nu înseamnă un război pierdut. De obicei, oamenii lipiți de Dumnezeu se ridică mai întăriți din astfel de lupte și se încred mai mult în puterea Lui eliberatoare. Unui creștin nu-i trebuie decât o viață și prietenia cu Mântuitorul lui.
De gândit astăzi:
O luptă e un punct de pe traseu, chiar dacă doare și chiar dacă ne simțim umiliți sau rușinați. Pentru Călăuzitorul nostru, noi suntem la fel de importanți și la fel de valoroși, indiferent de loviturile pe care cel rău ni le dă. Prețul nostru rămâne neschimbat pentru că s-a plătit costul suprem, viața Fiului lui Dumnezeu, și vom fi ai Lui pentru totdeauna.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro