A muri sau a muri

– Nu mai trage de timp! Prinde-l!
Prietenii lui Tadd făcuseră un pact – o provocare pe care fiecare dintre ei trebuia să o ducă la îndeplinire pentru a continua să facă parte din grup. Testul începuse ca o glumă. Prietenii lui Tadd îl trecuseră rând pe rând, ducând la îndeplinire provocarea.
Acum era rândul lui Tadd să bată pe cineva fără niciun motiv – adică fără alt motiv decât cel de a face parte din grup. Prietenii lui urmau să aleagă pe cine trebuia să chinuie. L-au ales pe Pat.
– Nici măcar nu o să se împotrivească, l-au asigurat pe Tadd. Este un papă-lapte!
Tadd era oarecum de acord cu ei. Pat cânta la flaut. Era un ciudat. Umbla, vorbea și chicotea ca o fată. Dar Tadd îl cunoștea încă de la grădiniță. Nu merita așa ceva. Iată însă că acum o mulțime de oameni așteptau ca Tadd să dea primul pumn.
Citește Marcu 8:31-38
Care a spus Isus că va fi partea cea mai dificilă în a-L urma?
Când alegi să Îl urmezi pe Isus, s-ar putea să fii prins între ciocan și nicovală. Dacă ignori cerințele prietenilor tăi, te vei confrunta cu umilință și respingere. Dar dacă faci răul – bătându-ți joc de tine, de alții și de Isus -, știi că Dumnezeu nu va fi deloc încântat.
Oricum ar fi, vei muri. Așa că ce rost are să iei partea cuiva?
Isus le-a spus clar ucenicilor că ascultarea de planul lui Dumnezeu însemna că avea să fie batjocorit și ucis pe cruce, dar tot era hotărât să asculte de Dumnezeu.
Și tot Isus a spus că toți cei care Îi sunt devotați trebuie să facă ce a făcut El. Să se lepede de sine și să își ia crucea. Schimbă-ți întru totul calea cu cea a Lui. Ascultă-L chiar și când doare – chiar dacă simți că ai fost străpuns de piroane și nu poți decât să te zvârcolești de durere.
S-ar putea ca uneori să te simți răstignit dacă ai curajul să rămâi lângă Isus. Este greu, dar Isus promite că aceasta este calea care duce la viață.
Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” Marcu 8:34

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro