A unsprezecea poartă – de Iacint

Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Iacov 5:16
Există multe feluri de pietre prețioase menționate în Biblie. Pieptarul marelui-preot era placat cu douăsprezece pietre prețioase, care simbolizau semințiile lui Israel. La templu erau multe lucruri făcute din pietre prețioase și exista un comerț foarte dezvoltat cu acestea. Când este prezentat Noul Ierusalim, fiecare poartă este descrisă ca fiind dintr-un material special, o piatră prețioasă. A unsprezecea poartă era din iacint. Iacintul este un fel de topaz de nuanță gălbuie cu inserții de roz spre roșu. Important era unghiul din care priveai poarta respectivă; lumina punea în evidență nuanțele altfel neobservate ale pietrei prețioase. Interesant este că lumina din cetate nu venea de la un soare sau alt astru ceresc, ci chiar de la Dumnezeu. El va fi Soarele Noului Ierusalim. Când lumina Lui atinge pe cineva sau ceva, acea persoană sau acel lucru va fi pus în valoare pe deplin. Când prezența lui Dumnezeu se manifestă în apropierea cuiva, omul acela va transmite în jurul lui nuanțe și culori atât de plăcute, încât cei din jur vor fi atrași. Niciunul dintre cei ce Îl au pe Dumnezeu ca lumină în viața lor nu va fi o persoană ursuză, răutăcioasă și întunecată. Unde Duhul Lui coboară, se face și pace, și bunătate, și amabilitate. Există mulți oameni care pretind a fi sfinți, dar care nu emană niciun fel de seninătate sau bunătate; sunt mereu încruntați și afișează o atitudine acră de judecători. Cei care se apropie de astfel de oameni se simt timorați, respinși, temători. În apropierea lui Isus, oamenii se simțeau bine, atât cei în vârstă, cât și copiii, și cei neprihăniți, și cei păcătoși. El nu judeca și nu respingea pe nimeni. Când El Se apropia de cineva, făcea ca acea persoană să devină specială, era pusă în valoare. Asemenea celei de-a unsprezecea porți, piatra prețioasă din noi va scoate la vedere toate calitățile și toate darurile ascunse de Creator în viața noastră dacă vom permite ca lumina cerească să cadă spre inima noastră. Contemplând chipul și jertfa Mântuitorului, vom fi umpluți de acea lumină.
De gândit astăzi:
La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro