A unsprezecea poruncă

Și pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus. Filipeni 4:7
Berlin, aprilie 1945. Trupele aliate îi arestează pe bărbații și femeile din Germania care seamănă cu Adolf Hitler, Eva Braun, Joseph Goebbels, Joseph Bormann și alți lideri naziști, pentru a-i descoperi și pedepsi pe adevărații criminali. În timpul unui bombardament, mai mulți astfel de prizonieri reușesc să fugă și ajung în zona unui depozit subteran, într-o pădure de unde nu pot evada mai departe de teamă că mlaștina și dealurile care îi înconjoară sunt minate și că ar putea fi prinși din nou.
Întâmplarea este un fel de parabolă ce ne coboară, în trepte succesive, de la prefacerea omului în fiară la prefacerea semenului în stăpân și a victimei în călău. Acesta este în mare mecanismul de funcționare al oricărei dictaturi. Personajele parabolei sunt chiar victime. Victimele asemănării. Primejdia nu-i pândește doar din afară, primejdia e în ei, în înfățișarea lor asemănătoare. Povestitorul susține că au murit cu toții doar pentru că se asemănau cu niște personaje rău-famate și fiindcă cineva, în numele binelui și al dreptății colective, și-a permis să poruncească în dreptul vieții lor.
A unsprezecea poruncă, în acest context, este aceasta: „Să nu poruncești.” Cu alte cuvinte, când cineva care nu este îndreptățit să o facă emite porunci, acestea sunt la fel de grave ca orice crimă. Din păcate, parabola istorică nu este nici pe departe o excepție. Mereu și mereu au fost oameni, de obicei fără minte și fără caracter, care au poruncit pe baza limitatei lor judecăți, crezând că ei reprezintă justiția. Mulți credincioși nevinovați au căzut victime unor astfel de situații abuzive. Întreaga istorie creștină e plină de analfabeți și frustrați care au considerat că pot porunci cu privire la crezul altora.
De gândit astăzi:
Poate că nu ai cum să-i determini pe alții să nu devină stăpâni și dictatori, dar poți veghea să nu devii tu judecătorul altora. Cine ești tu să-i judeci pe alții? Nu știi că Singurul care are dreptul să judece și să poruncească este Dumnezeu? Nu cădea în capcana de a considera că doar tu deții adevărul și că doar tu știi ce e mai bine pentru toată lumea. Gândește-te că prin această greșeală adaugi la păcatele tale și aroganța de a fi o povară pentru alte suflete. Fii mai degrabă propriul tău cenzor și judecător; ai deja destul de multă treabă.