„Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Evrei 13: 5
Pe 7 Iunie 1494, Spania și Portugalia au semnat Tratatul de la Tordesillas, prin care Lumea Nouă (America) și alte teritorii nou descoperite erau împărțite între cele două țări de-a lungul unei linii arbitrare. Ceea ce la prima vedere pare un tratat de bună înțelegere teritorială și comercială îmi aduce aminte de o întâmplare din copilăria mea când în timp ce ne jucam în vecinătatea unei ferme agricole, mai precis în zona unde se reparau tractoarele, am descoperit o grămadă de șuruburi și alte fiare aruncate. Uitându-ne la grămadă am simțit de-o dată că suntem în prezența unei mari „comori”. Fiecare din noi ne doream să fim proprietarul unic al gunoaielor dar nu doream să supărăm pe ceilalți care erau prezenți. Atunci am pornit o mică ședință prin care să împărțim „marea descoperire” în așa fel încât să fie mulțumită toată lumea. Am căzut de acord mai întâi că toți avem drepturi egale asupra descoperirii. Pasul următor ar fi trebuit să fie foarte simplu: să împărțim în părți egale grămada de fiare. Numai că acest moment s-a dovedit a fi foarte complicat. Oricum încercam să delimităm granițele era mereu cineva nemulțumit. Cum dezbaterea s-a prelungit, ca din neant a apărut, cineva, mai în vârstă decât noi, care s-a declarat proprietarul „comorii” iar noi am fost nevoiți să ne continuăm joacă fără nici un beneficiu material.
Întâmplarea îmi aduce aminte de zicala: „să vinzi pielea ursului din pădure”, adică să vinzi ceva ce nu îți aparține. Dacă ar fi să spunem într-un singur cuvânt această zicală acesta ar fi lăcomia. Biblia numește lăcomia ca fiind închinare la idoli. Se pare că pentru orice persoană există și ispita lăcomiei asezonată nevoilor lui.
Ferește-te azi de lăcomie. Respectă proprietatea altora pentru ca și ei să o respecte pe a ta. Fii mulțumit cu ce este al tău. Este calea binecuvântată de Dumnezeu.
Ruben Atomei, Director Exploratori, Conferința Moldova