Apropie… pe fratele tău, Aaron, și pe fiii săi și ia-i dintre copiii lui Israel și pune-i deoparte în slujba Mea ca preoți. (Exodul 28:1)
Când vorbim despre Aaron, întotdeauna suntem tentați să privim la aspectele negative ale vieții sale – slăbiciunea sa față de popor când a făcut vițelul de aur, alianța făcută împreună cu sora sa, Maria, împotriva lui Moise ș.a. Și mai mereu îl identificăm pe Aaron cu tipul omului slab și influențabil, incapabil să aibă coloană vertebrală și predispus la tot felul de compromisuri. Pentru cei mai mulți dintre noi, Aaron nu este un erou, un model…
Un detaliu m-a pus mereu pe gânduri citind istoria vieții sale (împletită cu cea a lui Moise). Despre copiii marelui Moise nu știm mai nimic. Pur și simplu dispar în istorie. Parcă se confirmă vorba românească: „La umbra marilor copaci nu crește nimic.” Dar despre copiii lui Aaron știm destule pentru a înțelege că Aaron a reușit, cu excepția celor doi care au fost omorâți, să-și crească copiii credincioși și puternici, bărbați care au rămas drepți în vremuri grele și au fost apreciați de Dumnezeu în mod deosebit. Da, unii ne gândim deja că mama/soția a făcut diferența. Dar să nu uităm că Dumnezeu i-a ales pe Aaron și pe urmașii lui să fie preoți, nu pe Moise și pe urmașii lui. Și Dumnezeu știa de ce face această diferență. Nu încerc să justific faptele lui Aaron și nici să trec cu vederea ceea ce s-a întâmplat. Dar cred că Aaron merită o mai mare atenție din partea noastră, și astfel îi vom da posibilitatea să ne învețe lucruri pe care le trecem prea repede cu vederea.
De multe ori, ceea ce rămâne în mintea noastră despre unii oameni nu îi definește în totalitate și tindem să-i judecăm după unele evenimente din viața lor, pierzând din vedere imaginea de ansamblu, fără să le mai acordăm o altă șansă pentru a ne schimba părerea despre ei. De fapt, există o mare tentație pentru fiecare dintre noi să privim mai întâi la aspectele negative ale celor de lângă noi – fie că vorbim de soț, soție, copii sau alte persoane cu care avem de a face. Și îi privim cu un soi de admirație și invidie pe cei care au succes. Să nu uităm astăzi să cerem înțelepciune de la Dumnezeu pentru a nu-i mai evalua negativ pe cei de lângă noi.
Marius Andrei, pastor, Conferința Muntenia