Acoperirea prejudiciului

Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!- Isaia 1:17
Richard Luttrell, proaspăt absolvent al şcolii militare americane, avea 18 ani când s-a îndreptat spre Vietnam. În 1967, în timpul primei bătălii la care a participat, a întâlnit un soldat inamic faţă în faţă. Fiecare l-a ţintit pe celălalt într-o manieră ameninţătoare, dar Richard a apăsat primul pe trăgaci, omorându-l pe loc. Trupul însângerat a căzut la picioarele lui şi, alături, a căzut şi o fotografie de mărimea unui timbru. Aceasta prezenta un soldat cu o fetiţă, cel mai probabil fiica vietnamezului. Au urmat alte bătălii şi confruntări, una după alta, până când Richard a fost rănit şi trimis acasă. El s-a întors încărcat de episoade pline de groază, dar cel mai tulburător dintre toate era amintirea micii fotografii. La un moment dat, el a încercat să rezolve această problemă, lăsând această poză alături de lista celor căzuţi, la memorialul dedicat foştilor combatanţi din Vietnam, din Washington, D.C. A scris câteva rânduri, cerându-i iertare soldatului pentru că i-a luat viaţa şi cerându-i iertare fetiţei că i-a luat tatăl. Cineva a găsit scrisoarea şi a publicat-o într-un ziar. Apoi l-a găsit pe Richard ca să-i dea fotografia înapoi. Aşa că Richard nu a reuşit să scape de amintirile lui vinovate. N-avea decât să caute copila necunoscută ca să-i ceară personal iertare. După mai multe coincidenţe a reuşit să o întâlnească. La 33 de ani după evenimentul din Vietnam, Richard Luttrell şi Lan Trong Ngoan în sfârşit s-au întâlnit.
„Aş fi preferat să mor eu în acea bătălie”, i-a spus el, printre lacrimi şi regrete, „Îmi pare rău cu adevărat, sper să mă ierţi!” Astfel şi-a găsit Richard pacea.
Uneori credem că, dacă simţim părere de rău, este destul, e suficient să fie schimbat cursul acţiunii. Am fost sinceri când ne-am mărturisit greşelile lui Dumnezeu şi apoi aşteptăm să se închidă capitolul şi să întoarcem liniştiţi pagina. Totuşi, textul biblic de astăzi cuprinde obligaţia celui care îşi regretă greşeala. Acesta trebuie să acopere paguba atât cât mai este posibil. Richard Luttrell a făcut tot ce i-a stat în putere să se achite moral faţă de familia celui pe care l-a omorât.
„Cererea victimei pentru a putea ierta cuprinde recunoaşterea prejudiciului adus, pocăinţa, compasiunea pentru victimă şi o dovadă de empatie, precum şi o oarecare reparaţie. Aceasta este singura cale de eliminare a stresului emoţional”, e de părere Enrique Echeburua, profesor de psihologie clinică la Universitatea Ţării Bascilor (Spania).
Fie ca Dumnezeu să ne ajute să ne cerem iertare şi să reparăm, pe cât posibil, răul produs!