Acuzaţia nedreaptă

Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii. – Efeseni 6:14

A fi acuzată pe nedrept este una dintre cele mai dureroase experienţe pe care le poate îndura cineva, deoarece cauzează multă suferinţă şi deseori deteriorează caracterul. Uneori oamenii îi acuză pe alţii pentru a se proteja pe ei înşişi, pentru a se prezenta pe ei înşişi mai buni decât sunt în realitate sau acuză pe nedrept din invidie, să rănească şi să distrugă, pentru că ei consideră că li s-a greşit. Victima ajunge obligată să poarte anumite poveri, să îşi spele numele pătat şi să îşi vindece rănile. Uneori, situaţia este de aşa natură încât victima nu poate recurge la cuvinte pentru a se explica sau a-şi apăra propria persoană. Are nevoie de harul lui Dumnezeu să dărâme bariere şi de voinţă pentru a reuşi să meargă mai departe. Aşadar este încurajator să ştii că Duhul Sfânt mijloceşte în favoarea noastră şi ştie gemetele care vin din adâncul inimii noastre.

Cuvintele „acuzaţie nedreaptă” mă duc imediat cu gândul la Isus. Ce exemplu mai bun putem găsi? Există multe printre noi care au îndurat povara acuzaţiei pe nedrept, dar, pentru că Isus Hristos a purtat ruşinea şi agonia pe cruce pentru a ne răscumpăra, avem speranţa că vom fi vindecate şi eliberate. Isus a fost acuzat pe nedrept de către conducătorii şi membrii comunităţii evreieşti că este egoist, lacom şi vrea să ajungă la putere. Citim despre experienţa Sa atât de des încât, dacă nu suntem atente, urechile ni se obişnuiesc prea mult cu ea şi ajungem să fim încurajate de un asemenea spirit şi să respingem însăşi natura lui Dumnezeu. Când nu putem înţelege circumstanţele în care suntem acuzate pe nedrept, când trebuie să îi acceptăm şi să îi iubim pe cei care ne acuză, când suntem împovărate de griji, după ce numele ne-a fost pătat şi mândria, lezată, este numai spre binele nostru să cădem în genunchi înaintea lui Dumnezeu şi să implorăm milă, cerând ajutorul Său ca să ne purtăm crucea. Nu toate crucile sunt la fel, dar Isus ne spune: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze” (Matei 16:24). O să mergi astăzi după Isus? Nu uita că şi El a fost acuzat pe nedrept.

Atunci când în dreptul nostru au fost făcute acuzaţii false, suntem determinate să căutăm ajutorul şi harul lui Dumnezeu. Găsim alinare, mângâiere şi înţelegere în experienţa pe care a avut-o însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru.

Elizabeth Ida Cain

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro