Adevăratul efort misionar începe în cămin

Devoțional zilnice 3 septembrie 2018

Amândoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului. (Luca 1:6)

Prin formarea unei relaţii cu Hristos, omul renăscut nu face decât să revină la legătura pe care i-a fost rânduit s-o aibă cu Dumnezeu. (…) Prima lui datorie este faţă de copiii săi şi faţă de rudele cele mai apropiate. Nimic nu-l poate scuza de neglijarea cercului restrâns în favoarea cercului larg din afară. În ziua socotelilor finale, taţii şi mamele (…) vor fi întrebaţi ce au făcut şi ce au spus spre a asigura mântuirea sufletelor pentru care şi-au luat răspunderea să le aducă pe lume. Şi-au neglijat ei mieii, lăsându-i în grija străinilor? (…) Un mare bine făcut altora nu-ţi va anula datoria faţă de Dumnezeu de a te îngriji de copiii tăi. Binele spiritual al familiei tale vine întâi. (General Conference Bulletin, 1 aprilie 1899)

În instruirea şi modelarea corectă a minţii copiilor lor, mamele au primit cea mai mare misiune încredinţată vreodată muritorilor. (Manuscript 29, 1886)

Ori de câte ori te ocupi de datoria cea mai la îndemână, Dumnezeu te va binecuvânta şi îţi va asculta rugăciunile. Prea mulţi fac lucrare misionară în afară, în timp ce propriile familii sunt lipsite de astfel de eforturi – mergând spre ruină din cauza neglijării. (…) Prima lucrare misionară este aceea de a te îngriji ca iubirea, lumina şi bucuria să vină în cercul familiei. Să nu căutăm să facem o mare lucrare misionară sau de temperanţă până când nu ne-am îndeplinit mai întâi îndatoririle acasă. În fiecare dimineaţă ar trebui să ne gândim: Ce faptă bună pot să fac astăzi? Ce cuvânt amabil pot să rostesc? Cuvintele amabile rostite în familie sunt ca binecuvântarea strălucirii soarelui. Soţul are nevoie de ele, soţia are nevoie de ele, copiii au nevoie de ele. (…) Dorinţa fiecărei inimi să fie aceea de a face un colţ de rai aici, jos, cât mai mult posibil. (Review and Herald, 23 decembrie 1884)

Un suflet din cercul familiei tale sau din vecinătatea ta salvat prin efortul tău răbdător şi neobosit va aduce tot atâta onoare numelui lui Hristos şi va străluci tot atât de puternic în coroana ta ca şi un suflet pe care l-ai fi găsit în China sau în India. (Signs of the Times, 10 noiembrie 1881)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro