Adonia, fiul Haghitei, s-a semeţit până acolo încât a zis: „Eu voi fi împărat!” Şi şi-a pregătit care şi călăreţi şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicând: „Pentru ce faci aşa?” Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip şi se născuse după Absalom. (1 Împărați 1:5-6)
În majoritatea familiilor regale sau împărăteşti din istoria pământului, lupta pentru putere a fost un motiv de dezbinare, ură, crime şi război, uneori chiar fratricid. Domnia lui Nero este unul dintre exemplele relevante în acest sens. Nici istoria lui Israel nu a fost scutită de aceasta. David era pe tronul lui Israel. Absalom, în setea lui după putere, şi-a alungat tatăl, dar acum era mort. Se contura domnia lui Solomon, un fiu contestat al lui David. Evenimentele se derulau repede. Unii dintre slujitorii credincioşi ai lui David au ajuns să-l părăsească atunci când acesta l-a numit pe Solomon ca succesor al său. În acelaşi timp, Adonia, fiul care în linie regală, potrivit vârstei, ar fi urmat la domnie, încearcă să o obţină printr-o festivitate la care şi-a invitat aliaţii de vază.
„Cel care aspira de data aceasta la tron a fost Adonia, care «era foarte frumos» la chip şi în purtări, dar încăpăţânat şi lipsit de principii. În tinereţe nu prea fusese supus restricţiilor; căci «tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicând: Pentru ce faci aşa?» Acum se revolta împotriva autorităţii lui Dumnezeu, care îl rânduise pe Solomon la tron.” (Patriarhi şi profeţi, p. 757)
Evenimentul creează tulburare, confuzie, intrigă şi chiar revenirea lui Adonia care, constatând evoluţia lucrurilor, văzându-se părăsit de toţi invitaţii săi, disperat, cere milă apucându-se de coarnele altarului. După moartea lui David, Adonia plăteşte cu viaţa atitudinea faţă de tatăl său.
Încă o dată se poate constata superioritatea ascultării şi caracterului în faţa frumuseţii fizice şi a unui comportament atractiv. Cultivarea unor principii sănătoase în viaţă, atât pentru tineri, cât şi cei în vârstă, va fi răsplătită de Dumnezeu. Este momentul să ne verificăm temelia vieţii noastre.
Doamne, „vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei” (Psalmii 139:24)!
Iosif Suciu, pastor, Conferința Transilvania de Sud